Să trăim ca-n Europa!

Republica Moldova și “stabilitocrația” din vecinătatea europeană, OP-ED

UE, Rusia, RM

Republica Moldova și “stabilitocrația” din vecinătatea europeană, OP-ED

08/08/2017
|
0 Comments
|

”UE poate dezrădăcina elementele “stabilitocrației” în Moldova, începând cu amânarea asistenței macro-financiare și continuând cu perfecționarea condiționalităților…”

Răspândirea regimurilor conduse de partide cu trăsături autocratice în țările învecinate și apropiate de Uniunea Europeană, precum cele din Balcanii de Vest, constituie o tendință alarmantă care amenință transformările democratice fragile și periclitează integrarea europeană. Această situație reprezintă o provocare majoră pentru UE și alte forțe occidentale, care însă adoptă o abordare pro-stabilitate și tolerează elitele locale care erodează elementele democrației (alegerile parlamentare, statul de drept, competiția politică, libertatea mass-media), circumstanțe supranumite “stabilitocrație”.

Termenul de “stabilitocrație” a fost atribuit de către profesorul Srđa Pavlović, care astfel caracterizează sprijinul acordat de către UE și SUA unor țări din Balcanii de Vest – Muntenegru, Macedonia, Serbia sau Kosovo care, deși slăbesc construcțiile democratice, sunt considerate utile pentru că asigură o stabilitate și securitate relativă în regiune. Ca urmare a “stabilitocrației”, guvernele din regiune asigură protecția intereselor occidentale (geopolitice, economice, energetice etc.), iar sub această acoperire își consolidează puterea politică și elimină concurența din partea opoziției. Această corelație între îndeplinirea angajamentelor față de partenerii occidentali și realizarea propriilor necesități politice comportă consecințe distructive pentru poziția UE. Pe lângă propagarea euroscepticismului, “stabilitocrația” mărește discrepanțele între retorica UE favorabilă statului de drept, democrației sau drepturilor omului și realitatea locală, vitregă democrației și convenabilă guvernărilor autoritare.

“Stabilitocrația” vis-a-vis de Moldova

Semne de “stabilitocrație” se pot observa în relația UE cu Moldova, Ucraina și Georgia, unde guvernările controlate de grupuri oligarhice beneficiază de pe urma asistenței financiare europene, chiar dacă aceasta este alocată pentru reforme și în limitele unor condiționalități. Mai exact, elitele politice naționale exploatează interesul autentic al Bruxelles-ului pentru consolidarea stabilității și angajamentul acestuia în îndeplinirea Acordurilor de Asociere, precum și existența „conflictelor înghețate” și riscul de separatism, pentru a atinge obiective politice înguste.

În cazul Moldovei, “stabilitocrația” s-a accentuat după anul 2009, când coalițiile pro-europene au recurs la diverse reforme promise UE, dar nu au renunțat la practicile coruptibile și la dereglarea „limitărilor și echilibrelor” democratice. În prezent, principiile “stabilitocrației” sunt folosite de către Partidul Democrat pentru a se menține la putere după scrutinul din 2018. Pentru aceasta, PDM a stabilizat economia, apelând la asistența tehnică și financiară a actorilor occidentali (FMI), și a relansat agenda reformelor. Deși s-a angajat în reforme sectoriale (bancar, comerțul exterior, energetic etc.), guvernarea dirijată de PDM a manifestat puțină voință politică pentru a combate eficient corupția din sectorul judecătoresc, a aplica în mod nediscriminator supremația legii sau a reduce corupția politică.

Introducerea votului mixt (iulie 2017) și modul în care va reacționa UE (IPN, Iulie 2017) va confirma dacă “stabilitocrația” va avansa în raport cu Moldova sau nu. Pe lângă criticarea schimbării sistemului electoral (IPN, Iulie 2017), UE trebuie să înghețe alocarea asistenței macro-financiare de 100 mln EUR. Aceasta va constitui un răspuns proporțional, dar și conform propriilor instrucțiuni și valori, la acțiunile guvernării care distorsionează sistemul electoral și competiția politică, urmând propriile interese și dezavantajând adversarii politici – opoziția extra-parlamentară.

Amânarea asistenței macro-financiare poate deveni un aspect esențial, dar nu unicul, necesar pentru dezrădăcinarea manifestărilor de “stabilitocrație”. Îmbunătățirea sistemului de condiționalități și flexibilizarea finanțării, care trebuie să fie la fel de ușor operaționalizată cât și stopată în cazul dezangajării față de valorile europene, sunt la fel de importante pentru a diminua “stabilitocrația”. Aceste tehnici sunt fezabile atât pentru Moldova, cât și pentru Georgia sau Ucraina.

Până la conferirea unei perspective europene, solicitată activ de către guvernele celor trei țări, instituțiile democratice, statul de drept și buna guvernanță trebuie să fie îmbunătățite ireversibil și în mod sustenabil. Or, Balcanii de Vest demonstrează că obținerea perspectivei europene și a statutului de țară candidat mai degrabă contribuie la “stabilitocrație” decât la diminuarea acesteia atât timp cât democrația nu este probată drept funcțională.

Factorul rusesc și “stabilitocrația”

Elementele “stabilitocrației” sunt încrucișate cu isterizarea în jurul factorului rusesc. Prin urmare, factorul rusesc este folosit pentru a capta atenția unei UE tot mai reticente și dezamăgite, dar și pentru a provoca reacții dure din partea Rusiei, care să impulsioneze solidaritate internă și cea externă – UE, SUA.

Cu toate acestea, banalizarea sau ridiculizarea factorului rusesc este contraproductivă. Aceasta nu face altceva decât să relaxeze opinia publică. Adițional, aceasta diluează vigilența autorităților față de riscurile reale care decurg din influența rusă, care va fi activizată la maxim în Moldova în cel mai potrivit moment pentru Rusia.

În loc de concluzie…

Exact ca și în cazul Balcanilor de Vest, Moldova, Ucraina și Georgia se confruntă cu semne vizibile de “stabilitocrație”, care avantajează guvernările, de fapt, dezinteresate în instituții democratice funcționale.

“Stabilitocrația” este explorată de către guvernarea de la Chișinău, în combinație cu factorul rusesc. Antrenarea în reformele sectoriale, asumate față de UE, nu înseamnă însă dezvoltarea instituțiilor democratice, incompatibile cu comportamentul coruptibil și monopolizarea puterii politice.

UE poate dezrădăcina elementele “stabilitocrației” în Moldova, începând cu amânarea asistenței macro-financiare și continuând cu perfecționarea condiționalităților. Instituțiile europene trebuie să-și asume mai multă intransigență cu privire la respectarea valorilor europene (statul de drept, buna guvernare, drepturile omului), meticulozitatea în monitorizarea abaterilor și consistența în aplicarea consecințelor pentru încălcarea (pre)condițiilor de către guvernarea de la Chișinău. Altfel, UE riscă să îndepărteze cetățenii moldoveni și să devină irelevantă în procesele democratice din Moldova.

Autor: Dionis Cenusa
Sursa:ipn.md