Protestele din centrul Chişinăului l-au făcut şi pe preşedintele Timofti să facă o declaraţie mai ritoasă. Considerat de multă lume drept un om molatic, blajin şi bonom, şeful statului a declarat cu fermitate că nu va demisiona deoarece „o asemenea decizie ar aduce instabilitate Republicii Moldova”. Nicolae Timofti ne avertizează că protestele pot provoca un haos de care să profite forţele care şi-au dorit mereu destabilizarea.
Declaraţia şefului statului e de înţeles. Riscul instabilităţii e mare. Şi-apoi ce ar crede oamenii despre un preşedinte care, la prima cerere a mulţimii, pleacă fără nici o grijă?
O precizare însă mi se pare importantă. Stabilitatea invocată de preşedinte poate fi aici la fel de periculoasă. Mi se pare că cele mai mari mişmaşuri s-au făcut aici sub paravanul stabilităţii. Cînd sume uriaşe dispăreau din băncile moldoveneşti era oare război? Nu, era pace şi stabilitate. Şi ce au făcut toate aceste structuri statale cînd banii erau şterpeliţi? Mi se pare că hoţii din Moldova acţionează foarte bine atunci cînd e ordine şi cînd răsună sloganuri frumoase despre integrarea europeană. Sper că Nicolae Timofti nu despre o asemenea stabilitate ne vorbeşte, una care pare un frate geamăn al haosului nedorit.
În declaraţia sa, şeful statului ne asigură că a făcut tot ce a putut pentru a „preveni derapaje” ca devalizarea băncilor. Ce să spunem? Îi mulţumim pentru efort. Păcat că nu a reuşit. Deşi se aud voci care susţin că în calitatea sa de jurist preşedintele ar fi putut să fie mai atent, noi îl credem. Atîta a putut, îi sîntem recunoscători pentru asta.
Totuşi, revenind la stabilitatea care le place multor politicieni şi cinovnici autohtoni, aş spune iată ce. Stabilitatea în sine nu înseamnă nimic. Ordinea şi liniştea care nu pot stăvili corupţia şi hoţia sînt nocive, dizgraţioase. Sînt la fel de periculoase ca anarhia. De la 1991 încoace, stabilitatea în stil moldovenesc a distrus destine, a potenţat corupţia, a frizat deseori stagnarea brejnevistă şi chiar autoritarismul.
Sursa:europalibera.org