Interviu cu Dominika Stojanoska, reprezentanta UN Women în Moldova și Rodica Panța, doctor în științe politice, manager de proiecte la Platforma pentru Inițiative de Securitate și Apărare.
Cor: În Republica Moldova, trebuie să menționăm că, în ultimii ani s-au produs foarte multe schimbări pozitive, dacă vorbim despre egalitatea de șanse ale femeilor. Aș veni doar cu câteva cifre. În 2020, pentru prima dată, în țara noastră, în fotoliu de președinte a Republicii Moldova, a venit o doamnă. În 2021, pentru prima dată, în Parlamentul Republicii Moldova, avem cel mai mare număr de femei deputate. Este vorba de 40,6%. Și reprezentarea femeilor în administrația publică a crescut. Începând cu 2019, ea constituie 22%. În acest context, putem oare afirma că acum avem în Republica Moldova nu mai probleme privind egalitatea de șanse?
D.Stojanoska: Cu adevărat, în Republica Moldova au fost înregistrate progrese semnificative. Dacă analizăm locul Moldoviei în Raportul Decalajul Global de Gen al Forumului Economic Mondial, care se află pe locul 13, acest lucru s-a obținut grație sporirii reprezentării femeilor în rândul factorilor de decizie, dar acesta nu înseamnă că avem o egalitate de șanse perfectă în Moldova. Mi-ar plăcea să pot spune că în Moldova avem egalitatea de gen, dar, de fapt, nu există nicio țară unde se existe o egalitatea de gen perfectă. Și dacă să analizăm statisticele cu privire la participarea femeilor pe piață forței de muncă, vedem că pontarea participării femeilor pe piață forței de muncă constituie mai puțin de 40%.
Avem și un decalaj major a salarizării între femei și bărbați. Dacă comparăm rată de angajare a femeilor cu copii și a celor fără copii, vedem iarăși un decalaj de circa 40% până la 60% în cazul femeilor cu copii. Și aceasta este o problemă a indisponibilității locurilor de îngrijire a copiilor.
Da, în sectoare, cum ar fi securitatea și apărarea, am înregistrat progrese semnificative, dar femeile au o cotă de 22-23% în sectorul securității. De asemenea, vedem foarte multe norme și stereotipuri de gen cu privire la roluri. În continuare femeile se ocupă de munca neremunerată în familie și aceasta reprezintă o barieră majoră pentru accesarea și pentru înregistrare de progrese pe piață forții de muncă de către femei.
Vedem o foarte puțină recunoaștere a acestei munci neplătite. Și, nu în ultimul rând, vreau să menționez și problema violenței. În Moldova, ca și în alte țări din lume, vedem o prevalare majoră a violenței bazate pe gen, care, la fel, derivă din normele și stereotipurile de gen, dar și din lipsa egalității de gen care există.
Deci, este important să menționăm progresele care au fost înregistrate de Moldova prin schimbări legislative, schimbări de politici, dar și implicații financiare. Dar, în același timp, mai rămân încă multe de făcut pentru a putea spune că Moldova este o țară care a obținut egalitatea de gen. Republica Moldova a progresat foarte mult la capitolul reprezentarea femeilor în funcții de decizie.
R.Panța: Dominica s-a referit la cifrele Forumul Economic Mondial, eu aș vrea să mă refer al cele legate? În mod special, de Agenda ”Femeii, Pacea și Securitatea”, Indexul Femeia, Pacea și Securitatea. Conform acestui index, Republica Moldova este pe locul 53 din 177. Deci este un indicator foarte bun.
Noi cu adevărat am avansat, dar am avansat datorită eforturilor care s-au făcut în ultimii ani, bineînțeles cu participarea UN Women, a Platformei Egalitate de Gen, cu suportul partenerilor, a societății civile și a instituțiilor de stat, care, într-adevăr, au acceptat aceste reforme. Dar, în conformitate cu statisticile, totuși, situația în sectorul de securitate și apărare nu sunt cele mai pozitive cifre. Noi avem, într-adevăr, un număr mare de femei care au crescut, dar preponderent în funcții executorii și nu cele de management.
Prin urmare, ar trebui ca subiectul legat de egalitate de gen, care, de fapt, se referă la drepturile omului, să fie prezent continuu pe Agendă, pentru ca să fie discutat, pentru a nu se repeta scenariul ca, de exemplu, în Georgia, în care lucrurile se pot schimba peste noapte. Subiectul privind egalitate de gen, necesitată să fie present îe Agendă și să fie implementat continuu în toate politicile statului, la toate nivelurile.
Cor: Deși în țara noastră au existat mai multe dezbateri, până la urmă, Republica Moldova a ratificat Convenția Consiliului Europei pentru prevenire și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. Au fost ajustate mai multe legi pentru a asigura această protecție. Cu toate astea, avem un număr foarte mare de victime ale violenței în familie. Iarăși, vin cu niște date statistice. În 2024, din 926 de personae, victime ale violenței în familie, 70,5% au fost femei. În opinia dumneavoastră, de ce societatea noastră continuă să se confrunte cu un număr atât de mare de victime și ce impedimente există în crearea unui sistem de prevenție?
D.Stojanoska: Cu adevărat, cifrele pe care le-ați menționat reflectă prevalența violenței în țară și reflectă și prevalența la nivel global. Una din trei femei, pe parcursul vieții sale, au fost victime întro anumită formă, a violenței. După ratificarea Convenției de la Instabol au fost făcute mai multe modificări legislative, a fost creată Agenția Națională pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva femeilor și violenței în familie. Și noi vedem o tendință de creștere a cazurilor raportate. Vedem că sunt înregistrate mai multe cazuri și se creează impresia că violența crește. Însă noi considerăm că este vorba de o tendință pozitivă: persoanele capătă mai multă încredere în sistem și raportează. Prevenția, la fel, nu este un lucru ușor și nu este un lucru rapid, fiindcă violența se perpetuează în baza normelor și stereotipelor de gen existente și pentru a putea preveni acest fenomen este nevoie de eforturi majore și mai întâi de toate trebuie să eliminăm toate normele și stereotipurile de gen care afectează femeile și fetele în mai multe familii. Pe de altă parte, accesul la justiție și responsabilizare, tragerea la răspundere a agresorilor sunt importante. Dacă există o atmosferă de impunitate, atunci există riscul ca acest fenomen să continue.
În al treilea rând, foarte multe femei care raportează cazuri de violență sunt supuse stigmatizării în cadrul comunității. Numărul de inițiative pe care le-am văzut, inclusiv în sectorul educațional, sunt importante. Este important să înțelegem, este important să vorbim mai mult despre egalitatea de gen pentru a depăși aceste idei preconcepute cu privire la rolul femei și despre ce trebuie să facă o femeie, cine trebuie să o asculte. Trebuie să avem intervenții în rândul tinerietilor și prin intermediul teatrului social, altor activități comunitare, pentru a elimina aceste percepții.
O altă problemă majoră este dependența economică a femeilor. Deseori, femeilor trebuie să îngrijească de copii sau de alți membri în familie și pleacă de la locul de muncă. Și dacă sunt în situație de violență, lor le este dificil să plece. Respectiv, trebuie să combinăm aspectul de abilitare economică a femeilor pentru a le împuternici și a le capacita să rupă acest cerc al violenței. Familiile, comunitățile, sectorul educațional, asociațiile obștești au o contribuție importantă în schimbarea normelor și stereotipurilor. Sunt sigură că vom vedea efectele în timp.
Un element important este să abordăm problemele începând cu grădinițile, fiindcă principalele stereotipuri apar de acolo, de la grădiniță, cu privire la rolurile fetelor și a băieților. Trebuie să aducem femeile într-o poziție percepută de a fi o victimă sau a fi mai slabă. Așa că, cu adevărat, programele de prevenție sunt foarte importante și au un impact pozitiv. Deja vedem o implicare tot mai activă a bărbaților în eliminarea violenței în lucruri comunitare. Trebuie să continuăm aceste discuții, fiindcă violența este o crimă și bărbații nu sunt capii familiilor, dar au responsabilități partajate și ambii, atât bărbații cât și femeile, au un rol important în familie.
Cor: Acum un sfert de secol, în 2000, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat așa numită Rezoluție 1325. Pentru prima dată a fost confirmat faptul că femeile sunt principalele victime ale unor conflicte militare armate. Odată cu agresiunea Federației Ruse în Ucraina, care a început la 24 februarie 2022, noi am simțit pe pielea proprie că femeile, copii, cu adevărat, sunt principalele victime ale conflictului militar. În acest context, Rezoluția 1325, la care este parte și Republica Moldova, cum a fost implementată la noi în țară și ce plus-valoare a adus societății implementarea acestui document?
D.Stojanoska: Republica Moldova a elaborat și a implementat primul Plan Național de Acțiuni, care a adus la creșterea reprezentării femeilor în sectorul apărării și al securității. Și la începutul războiului și a crizei refugiaților, această reprezentare a femeilor în poliție, inclusiv poliția de frontieră, a demonstrat clar care este impactul pozitiv al acestei rezoluții. Atunci când femeile refugiate întrau în țară, ele au fost întâmplinate de echipe mixte, de bărbați și femei ofițieri de poliție, și aceasta a facilitat semnificativ intrarea femeilor refugiate în Moldova. Femeile au putut să aibă încredere în interacțiunea lor cu ofițerele din poliția de frontieră. De asemenea, este important cum este abordată problema de menținere a femeilor în sectorul de poliție prin diferite inițiative și, în general, beneficiile rezoluției includ și creșterea rolului femeiei în funcție de conducere.
Și organizații ale femeilor din Moldova, care au fost printre lucrători de primă linie, care au oferit sprijin, suport, nu doar protecție, dar și, fiind în funcție de leadership, dialog, integrare în comunități, care, de fapt, sunt lucruri promovate de rezoluție. Un alt lucru pe care l-aș menționa este că, criza ne-a arătat anumite decalaje, anumite puncte slabe ale sistemului. Ea ne-a arătat că avem nevoie de mai multe intervenții și capacități fortificate pentru a aborda cazurile de violență sexuală legate de conflict, cum trebuie să fie abordate astfel de cazuri, cum trebuie să fie raportate astfel de cazuri, pentru a ajunge în justiție. Toate aceste lucruri au fost puse în evidență de această criză. Această situație ne-a arătat unde și ce trebuie să fie perfecționat în cadrul instituțiilor pentru a îmbunătăți capacitățile generale.
R.Panța: Anul acesta se împlinesc 25 de ani de la adoptarea Rezoluției 1325, care este un act simbolic și istoric pentru femei, pentru că această rezoluție a recunoscut nu doar impactul pe care-l au conflictele asupra femeilor, dar a subliniat necesitatea implicării femeilor în soluționarea conflictelor, nu doar în perioada de conflict, dar și în cea de post-conflict. Sigur că, toate statele sau cele care au adoptat rezoluția ONU au trebuit să o implimenteze pe intern. Și atunci fiecare stat vine cu un mediu specific de securitate, cu ceva specific național.
Republica Moldova este în prezent la etapă în care implementează cel de-al doilea program national. El a demarat în 2023, la un an de la începutul războiului. Dacă în primul plan de acțiune, care a fost adoptat în 2018, s-a dorit de a promova femeile în sectorul de securitate, a crești numărul lor, de a promova în general agenda, atunci cel de-al doilea program pune accent, inclusiv pe al cincilea obiectiv, pe criza umanitară, pe refugiați. La momentul elaborării, cu siguranță s-a ținut cont de acele provocări, de acele situații care au fost prezente în timpul crizei refugiaților. Felul cum a fost gestionată criza refugiaților este un scenariu, o modalitate aproape ideală cum trebuie să fie aplicată Agenda Femeile, Pacea și Securitatea, fiindcă atunci când s-a început criza, absolut toți: bărbați, femei, instituțiile statului, organizațiile societății civili, toți împreună am contribuit.
Rezoluția 1325 este despre aceasta. Nu este doar despre femei, este și despre drepturile bărbaților, și cele ale femeilor, este despre cetățenii. Toți împreună putem contribui la o societate mult mai bună, mult mai inclusivă și una mult mai democratică.
Cor: Dvs. reprezentați două organizații: una internațională, cum este UN Women și una națională, cum este Platforma Inițiative pentru Securitate și Apărare. Reișind din experiența organizaților pe care le reprezentați, care este rolul sectorului civil, a platformelor internaționale în promovarea acestei agende, în asigurarea participării femeilor în procesul de consolidare a securității și păcii?
R.Panța: Apariția și adoptarea Rezoluției ONU 1325, dacă doriți, este un rezultat al muncii societății civile. Au fost mai multe organizații de femei care au pus acest subiect pe agendă și au insistat chiar la nivel de ONU ca el să fie adoptat. Încercăm să menținim subiectul Agendei Femeile, Pacea și Securitatea pe agendă, publicăm periodic informații, expertise la subiect.
Dacă ne referim la subiectul de securitate și apărare, experții noștri au fost implicați în procesul de elaborare a strategiei securității naționale. Noi întotdeauna reamintim despre necesitatea de a include subiecte legate de egalitatea de gen, ceea ce înseamnă Agenda Femeile, Pacea și Securitatea. Monitorizăm în ce măsură este implementat Programul Național privind Rezoluția 1325. În luna ianuarie current PISA a elaborat primul raport alternativ în care noi am analizat în urma unui proces de cercetare prin chestionarea societății civile și a instituțiilor de stat, a autorităților publice locale, la ce etapă suntem. Am observat necesitatea colaborării mult mai intense între societate civilă, instituțiile de stat, cu partenerii internaționali ceea ce de fapt se regăsește în acest program. PISA a venit cu inițiativa creierii unui grup de inițiativă în domeniu Femeile, Pacea și Securitatea, din care, la moment, fac parte opt organizații. Asta fiindcă este important să funcționăm ca un tot întreg și să avem o voce în acest domeniu.
D.Stojanoska: Ca și agenție ONU noi avem un mandat de a ajuta statele membrie să implementeze Rezoluția 1325 în Moldova. Noi oferim sprijin pentru elaborarea și implementarea atât a primului plan național atât și al doilea plan național, am lucrat în parteneriate. Acum lucrăm cu Ministerul Afacelor Interne care a preluat acest rol de coordonare. Un lucru foarte important, cum a menționat și colega mea, este să avem acest parteneriat cu instituțiile de stat cu asociațiile civile. Este important să avem o comunicare mai bună pentru a înțelege mai bine în ce constă esența acestui subiect, care este legătura cu securitatea în general? Important pentru noi este și faptul cum să aducem experiența Moldovei pe platformele globale și regionale, fiindcă sunt organizate evenimente regionale și globale în domeniul femeilor și securității, sunt organizate întâlniri cu Punctele Globale Focale. Un efort care a fost realizat grație acestui parteneriat a fost de a scoate Agenda Femeile, Pacea și Securitatea din izolare pentru a o plăsa ca un subiect general. A fost discutat în procesul de elaborare a strategiei naționale de securitatea țării grație acestui parteneriat, grație acțiunilor de advocacy. Acum, pentru prima data, am avut un panel separat pe acest subiect în cadrul Forumului de securitate al Moldovei. Există foarte multe dovezi la nivel global care demonstrează: cu cât mai multă egalitate de gen avem în sectorul securității, cu cât mai valoros este rolul femeilor în procesul de negociere acordelor de pace dar și în perioada de post-război, cu atât pacea durează mai mult, este mai stabilă și sporește beneficiul de a avea diferite perspective în procesul de creare a strategiilor țării și de implementare a acestora.
Cor: La unul din treningurile numit Tabăra de iarnă ”Femeile, Pacea și Securitatea”, organizată de PISA, cu sprijinul UN Women, mi s-a întipărit în memorie o imagine. Era vorba de o țară africană, unde bărbații stăteau la masă și discutau cum ar asigura cu apă localitățile și ziceau: femeile nu au timp să stea cu noi la masă să discute, fiindcă femeile tocmai în acest moment asigurau familia cu apă, ducând gălețile de la izvor spre casele lor. Privind prin prisma acestei imagini la situația din Moldova, m-am prins la gândul că, conform recensământului din 2024, în Republica Moldova aproximativ 53% din locuitori sunt femei. Dar când analizăm câte femei dintre acestea ocupă funcții de top în diverse structuri, inclusiv în sectorul de securitate, vedem că acest număr este infim de mic. Care sunt principalele stereotipuri care împiedică ascensiunea unei femei într-o funcție de top și cum am putea să asigurăm această perspectivă gender în sistemul de securitate?
R.Panța: Este un complex de factori care acționează: avem o mentalitate tradițională care spune că femeia trebuie să crească copii, să stea la bucătărie și restul sarcinilor le face tata. Dar din păcate, cum s-a și menționat, educația asta începe de la grădiniță, cu acele poezii prin care se stabilesc, de fapt, aceste roluri. Și atunci când ajunge la maturitate, femeia tânără se gândește foarte mult dacă să meargă într-un domeniu din ăsta mai ”hard” al securității. Asta fiindcă unul dintre stereotipurile care există, că da, femeile pot accede în sectorul de securitate și apărare dar mai mult în niște sfere din astea mai ”soft”, care nu necesită forță fizică, pentru că în percepția tradițională ceea ce ține de forța fizică este pentru bărbați.
Ori, dacă ne uităm la cum a evoluat în general sistemul de securitate și apărare securitate în general, care inițial era asociat doar cu domeniul military, acest concept a revoluționat. Acum conceptul de Securitate include: securitatea umană, energetică, cibernetică. Dar, de exemplu, în securitatea cibernetică, cu siguranță forța fizică nu este necesară. În lupta cu aceste stereotipuri se observă, într-adevăr, în ultimul timp schimbări. Putem aminti de concediul de paternitate pe care o bună parte din bărbați deja îl acceptă. Câte puțin se schimbă percepția, dar trebuie să ținem cont că, schimbarea de mentalitate necesită foarte mult timp. Cu siguranță trebuie să investim în educație și ceia ce intenționează să face PISA cu sprijinul UN Women, este să promovăm istorii de succes. În curând vom avea niște produse în care veți vedea 10 istorii de succes a unor femei din sectorul de securitate și apărare care, într-adevăr, au reușit într-o lume considerate tradițional una a bărbaților.
D.Stojanoska: Aceste norme și stereotipuri de gen se referă nu doar la sectorul apărerii și securității, inclusiv atunci când intrăm în sectorul educațional, cum ar fi, de exemplu, tehnologiile informaționale. Fetele sunt descurajate să meargă la universitate în domeniul tehnologilor informaționale și, respectiv, participarea lor în securitatea cibernetică este mai mică, fiindcă nu avem suficient absolvente ale acestor facultăți. Dar avem atât de multe istorii pozitive ale femeilor în sectorul IT, în sectorul securității, apărării care trebuie promovate.
Un alt exemplu: în anul trecut, Moldova a avut o majorare de 34% a femeilor în operațiunile de menținere a păcii. Avem 25 de femei în operațiunile internaționale de menținere a păcii, ceea ce demonstrează că femeile pot obține rezultate în acest domeniu și, de fapt, aceasta este un beneficiu pentru întreaga țară. Și aceste perspective care există atât din partea femeilor cât și a bărbaților, este un beneficiu pentru o țară. Deci, pe de o parte avem aceste percepții, stereotipuri, dar, pe de altă parte, este important să vedem și exemplele pozitive. Avem istorii de succes, în care bărbații și femeilee au participat în misiuni comune și au înregistrat succese, pentru faptul că au fost echipe mixte care au acoperit ambele perspective.
Cor: Pentru că rezultatele implementării obiectivelor care se conțin în acest document, în această Rezoluție 1325 să fie cu un adevărat și real impact pentru societate, după mine, este necesară conjugarea eforturilor tuturor actorilor, atât a sectorului neguvernamental din Republica Moldova, a forurilor internaționale și, nu în ultimul rând, a instituțiilor de stat. Cum ați caracteriza această conlucrare a dumneavoastră cu organele de stat ale Republicii Moldova? Ce reforme ar trebui să mai înfăptuim pentru a conferi sistemului de securitate și apărare această perspectivă de gen?
R.Panța: Cred că, pentru a înțelege ce direcții sau acțiuni ar trebui să mai întreprindem în domeniul menționat, ar trebui să ne orientăm spre obiectivele celui de-al doilea Program Național 1325. Acestea sunt șase la număr. Sunt inspirate din Rezoluția 1325, deci vorbim despre participarea femeilor în toate procesele decizionale, inclusiv în domeniul păcii și securității, prevenția conflictelor, vorbim despre acest ajutor umanitar, integrarea refugiaților și nu în ultimul rând, de obiectivul șase care se referă la comunicare și raport. Deci, tot ce ține de agenda femeilor pe aceași securitate, a trebuit să fie menținută pe ordinea zilei.
Am să fac o paralelă importantă pentru a da o direcție spre care ar trebui să mergem. Noi trebuie să înțelegem că tot ce ține de egalitatea de gen este drepturile omului, iar respectarea drepturilor omului reprezintă o valoare fundamentală a Uniunii Europene. Ori, Republica Moldova, este în proces de aderare la Uniunea Europeană, deci trebuie să țin cont de tot ce înseamnă aceste valori.
O greșeală pe care nici într-un caz nu trebuie să o admitem ca societate civile, instituții de stat, organizațiino-statale, este ca să tratăm subiectul Agenda Femeile, Pacea și Securitatea, drept ceva separate și izolat. Aceste obiective trebuie integrate în toate politicele, toate domeniile, la nivel central, la nivel local și cu siguranță respectând aceste principii. Așa vom putea merge cu siguranță în direcția dorită și indicele despre care l-am menționat la începutul interviului, nu va fi 53 din 177, dar, cu siguranță, se va deplasa mult mai sus. Cred că vom deveni un exemplu pentru mulți alții. Apropo, de ce spunea Dominika, pentru alte state care, iată, la fel, implimentează primul program național, noi fiind la al doilea, am putea într-adevăr să fim un exemplu.
Din punctul meu de vedere, mai avem mult de lucru la ceia ce ține de conflictul transnistrean, ori la capitol negociatoare femei, pe parcursul acestor ani, avem doar două femei din Republica Moldova care au participat. Deci, cu siguranță acest sector, care ține de negocierea conflictului transnistrean, avem nevoie de o implicare mult mai mare a femeilor în acest domeniu.
D.Stojanoska: Instituțiile trebuie să se bucure de succesele și progresele înregistrate, dar în același timp trebuie să depună eforturi în continuare pentru a depăși problemele rămase. În acest scop avem nevoie de politici potrivite care vor permite femeilor, mai întâi de toate, să între în acest sector și să rămână acolo. Aici este important să combinăm eforturile și să adoptăm anumite măsuri cum ar fi, de exemplu, programe alternative de îngrijire a copiilor, sau să oferim posibilitate de partajare a responsabilităților în familie. Există situații în care atât soțul cât și soția sunt în sectorul apărării sau cel a securității și, de cele mai multe ori, femeia rămâne acasă pentru a îngriji copiii. Avem un exemplu pozitiv în poliție care oferă un program alternativ de îngrijire a copiilor și, în așa fel, femeile sunt păstrate în sector.
În prezent se realizează un studiu de fezabilitate în cadrul Ministerului Afacelor Interne din perspectiva implementării Planului Național de Acțiuni, care include revizuirea tuturor politicilor de recrutare pentru a identifica dacă există anumite lacune, inclusiv în ceea ce privește uniformele. Rarior, uniformele în sectorul militar sunt proiectate pentru femei. Și aceasta este o problemă, nu doar în Moldova, dar și în multe alte țări. Dar există și alte inițiative, cum ar fi, de exemplu, integrarea agendei la toate nivelurile, în toate politicile țării și, foarte important, localizarea. Este important să lucrăm cu comunitățile pentru ca acestea să înțeleagă cu ce riscuri se confruntă, fiindcă femeile și bărbații se confruntă cu riscuri diferite din punct de vedere a securității. Este important să înțelegem această diferențiere. De asemenea, trebuie să înțelegem care sunt barierele care împiedică accesul lor. Este important să înțelegem aceste perspective.
Dacă sunt implicați atât bărbații cât și femeile, atunci comunitățile vor fi mai în siguranță. În general, familiile vor fi mai în siguranță și vom avea o societate mai sigură. Dacă femeile lipsesc la nivelul managerial, aceasta înseamnă că o anumită perspectivă va fi omisă din proesul de luare a deciziilor. Uneori, inclusiv în procesul de negociere a păcii, în cazul unor conflicte, este important să avem ambele perspective, atât bărbaților cât și femeilor. Sau în cazul dezastrări naționale, cum ar fi, pe exemplu, inundațiile. Este foarte important să fie implicate ambele perspective.
Femeile cunosc foarte bine comunitatea lor, care sunt problemele, care sunt strategiile de evitare. Există un moment când este important să se analizeze ce s-a făcut și, cu adevărat, multe s-au făcut. Trebuie să menționăm progresele înregistrate. Trebuie să cooperăm mai mult cu societatea civilă pentru a aduce această perspectivă și trebuie să depunem în continuare eforturi pentru a îmbunătăți eforturile. De obicei, acordul de pace durează mai mult dacă femeile sunt implicate în procesul de negociere. Există foarte multe dovezi în acest sens. Moldova se află pe calea corectă și sperăm că va continua acest parcurs.
Cor: Vă mulțumim pentru acest interviu și vă urăm succese!
Pentru confirmare: Ludmila Barba
Notă: Materialul a fost realizat în cadrul proiectului „Promovarea Agendei Femeile, Pacea și Securitatea: combaterea dezinformării și stereotipurilor”, implementat de Platforma pentru Inițiative de Securitate și Apărare, cu susținerea UN Women Moldova și finanțat de Fondul Femeilor pentru pace și asistență umanitară.