Uniunea Europeană este încă un actor internațional tânăr sau novice, cu anumite puncte forte dar și cu puncte nevralgice și deficitare. Așa debutează o analiză a celor de la Carnegie Europe cu privire la evoluția politicii externe a Uniunii Europene din ultimii ani și acțiunea sa globală care se concentrează pe comerț pentru a conecta viziunea externă a Europei la realitatea internațională. Cu toate acestea, UE își direcționează instrumentele sale – declarațiile politice și sancțiunile – în vecinătatea sa apropiată.
Topul vizitelor externe
Potrivit studiului Carnegie Europe topul vizitelor externe ale oficialilor europeni în anii 2010-2014 cuprinde zona Balcanilor, Europei de Est, Rusiei și Turciei (aproximativ 100 de vizite dintre care 18 în Rusia și 14 în Turcia), Orientul Mijlociu și Nordul Africii (80 de vizite, dintre care 20 în Israel și 17 în Egipt), Asia (peste 60 de vizite, dintre care 10 în China) Statele Unite (35 de deplasări) iar Africa subsahariană și America Latină (aproximativ 20 de vizite în fiecare regiune, cele mai multe fiind în Brazilia și Africa de Sud).
Aceste cifre indică zonele unde Uniunea deține parteneriate puternice și ce state reprezintă generează provocări politicii sale externe. Este evidentă prioritizarea UE față de vecinătatea sa, dar nici relațiile cu marile puteri nu sunt neglijate. Relația cu Statele Unite are un statu spcial, iar în termeni de regiun cele mai importante sunt Balcanii, Europa de Est, statele arabe și Asia.
Ce au vizat declarațiile Înalților Reprezentați?
Intervențiile și pozițiile politice al Înalților Reprezentanți au delimitat cu adevărat care sunt evenimentele ce îngrijorează acțiunea externă a UE. Deși aceasta a acționat la scară globală, se observă cum evoluțiile din apropierea granițelor sale au influențat declarațiile emise de diplomația europeană. Astfel, un număr impresionat de 182 de declarații au fost date față de Siria și situația de acolo, 107 au făcut referire la Libia, 89 la Iran și aproape 500 au vizat regiunea Nordul Africii și a Orientului Mijlociu. Astfel, două treimi dintre declarații făceau referire la vecinătatea Uniunii Europene.
Deciziile instituțiilor europene
Concluziile adoptate de formațiunea Afaceri Externe a Consiliului UE și Consiliul European reflectă întocmai provocările și zonele care influențează politica externă a UE și indică o preocupare particulară față de Primăvara Arabă dar și interesele europene cu privire la evoluțiile din Africa. 34 de decizii adoptate vizau Siria, 22 Palestina și 20 Libia.
Principalul instrument de politică externă: sancțiunile
Începând cu septembrie 2014 sancțiunile au devenit metoda primordială prin care care UE acționează la nivel extern pentru a gestiona crize, încălcări ale drepturilor omului și situații care produc amenințări la adresa securității. Acestea vizează regiunile și țările din vecinătatea Uniunii și țările din Africa. Principalii actori vizați de sancțiunile economice europene sunt Rusia, Libia, Egipt, Siria, Irak, Iran, Israel, China, Coreea de Nord, Republica Centrafricană, Republica Democratică Congo sau Zimbabwe. În total 30 de state intră pe lista de sancțiuni a Uniunii Europene.
Un alt instrument: trimiterea trupelor de intervenție militară și civilă
Angajamentul extern al UE se observă și prin deplasarea de trupe militare și civile, în special în zonele de vecinătate și în Africa. 28 dintre cele 30 de misiuni ale Uniunii se desfășoară în Balcani, Europa de Est, Orientul Mijlociu și Africa. Operațiuni militare ale UE avem în Ciad și Mali, în timp ce operațiuni civile se desfășoară în Irak, Libia, Niger, Kosovo sau Afganistan. Operațiuni combinate avem în Macedonia, Bosnia și Herțogovina, Somalia sau Republica Democratică Congo.
Asistență umanitară și rețea de misiuni diplomatice – UE actor global
Totodată, UE este cel mai mare donator mondial în ceea privește asistența pentru dezvoltare, alocând și în perioada 2014-2020 aproape 14 miliarde de euro. Regiunile care beneficiază de cea mai importantă parte a acestui ajutor internațional sunt Africa subsahariană și Europa.
În cele din urmă Uniunea beneficiază de o rețea impresionantă de misiuni diplomatice având 140 astfel de reprezentanțe în lume și utilizează comerțul internațional ca principal instrument pentru o abordare globală având parteneriate importante în America Latină și negociind astfel de înțelegeri cu mari actori precum SUA, China sau Japonia.
La momentul actual în dezvoltarea politicii sale externe, UE este în mod clar atât un actor global, cu unele puncte forte cheie dar și cu limitări severe și o putere regională cu o gamă considerabilă de instrumente desfășurată pe mai multe dimensiuni. În lumina creșterii economice din Asia și apariția unei lumi multipolare, UE se va confrunta cu creșterea concurenței la nivel global și în propria vecinătate.
Analiza este preluată și tradusă cu acordul Carnegie Europe.
Sursa: http://www.caleaeuropeana.ro/cum-arata-harta-politicii-externe-a-uniunii-europene-inainte-de-anexarea-crimeei-si-cate-state-se-afla-pe-lista-de-sanctiuni-a-europei/
ne place sau nu, batalia de la Kursk a fost deicsiva pentru soarta lui Hitler; Batalia de la Kursk reprezinta unul din punctele -cheie ale istoriei omenirii;ne place sau nu, fara rusi, americanii si englezii erau ingenuncheati de Hitler fara nicio problema; Hotararea lui Hitler de a ataca URSS-ul a fost marea sa greseala, nestiind ca rusii detin zeci de mii de tancuri, ele fiind copia la indigo a celor naziste, ba un pic mai dezvoltate chiar, incat la 30 de grade erau functionale, fata de cele germane care au fost paralizate de iarna ruseasca Propaganda gasim in toate filmele, iar in cele americane gasim pe mm patrat de pelicula; comunismul american, este unul original si s-a dovedit durabil;ei nu recunosc, dar sunt mai comunisti decat chinezi;uitati-va atent la filmele americane si veti vedea transpunerile lui marx cosmetizate si finisate in stil american.filmul a fost bun