Să trăim ca-n Europa!

AMBASADORUL SLOVACIEI LA CHIȘINĂU: ”CU O MINTE CORUPTĂ NU POȚI SĂ AI CU ADEVĂRAT SUCCES ÎN VIAȚĂ”

robert-kirnag

AMBASADORUL SLOVACIEI LA CHIȘINĂU: ”CU O MINTE CORUPTĂ NU POȚI SĂ AI CU ADEVĂRAT SUCCES ÎN VIAȚĂ”

25/11/2016
|
0 Comments
|

ROBERT KIRNAG
Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențial al Slovaciei în Republica Moldova

Ambasadorul Republicii Slovacia la Chișinău Robert Kirnag a vorbit în cadrul unui interviu pentru Moldova Curată despre practicile slovace de combatere a corupției, de asigurare a transparenței decizionale și a integrității demnitarilor și funcționarilor publici. Diplomatul a subliniat că este nevoie atât de voința politică a celor aflați la putere, cât și de cea a cetățenilor, care trebuie să manifeste demnitate și să refuze să dea mită. De asemenea, Excelența Sa a calificat drept ”incredibilă” delapidarea unui miliard de dolari din sistemul bancar moldovenesc și a îndemnat autoritățile legale să îi aducă în fața justiției pe toți cei implicați.

Excelență, domnule Ambasador, vă mulțumim pentru că ați acceptat să ne oferiți acest interviu. Ce exemple de bune practici credeți că poate prelua Republica Moldova de la Republica Slovacă, în ceea ce privește lupta cu corupția, asigurarea transparenței decizionale, a achizițiilor publice și verificarea integrității funcționarilor publici?

Noi deja împărtășim cele mai bune practici și experiența noastră, pentru că noi considerăm lupta împotriva corupției ca parte a procesului de integrare și de transformare. Noi avem câteva abordări care ar putea fi aplicate aici, în Republica Moldova. De exemplu, publicarea obligatorie a tuturor acordurilor, contractelor semnate de organele de stat, unde sunt utilizați banii publici. De exemplu, Ambasada nu are voie să încheie vreun acord, fără publicarea lui pe un site special al Guvernului slovac. Dacă semnezi un acord, acesta nu intră în vigoare până nu este publicat.

Când discutăm politicile, tindem să fim deschiși și transparenți, pentru că oamenii au dreptul să știe cum sunt gestionați banii, cât de eficient, pentru că sunt banii oamenilor.

Avem această practică de a publica pe paginile web toate ședințele autorităților locale și regionale din Slovacia, chiar și arhivele. Deci, avem o competiție deschisă, comparăm cât de transparente sunt diferite municipalități și aplicăm politica ”name and shame” (traducere aproximativă: fă public numele cuiva și fă-l de rușine). Acele autorități care sunt transparente sunt lăudate, iar celor care sunt ne-transparente și trezesc suspiciuni, le spunem numele și le facem de rușine.

Noi avem un proiect în Republica Moldova, în cadrul căruia Transparency Internațional Slovacia și Institutul pentru Reforme Economice și Sociale INEKO încearcă să aducă cele mai bune practici din Slovacia în Moldova. Pentru lupta împotriva corupției este necesară informarea și transparența. Oamenii au dreptul să știe cum sunt cheltuiți banii lor.

Ce părere aveți despre situația din Republica Moldova? Cât de deschise sunt autoritățile și demnitarii să arate cum sunt cheltuiți banii publici?

Avem câteva exemple bune, precum cel al orașului Comrat, primul care s-a alăturat voluntar campaniei noastre, prin publicarea pe site a tuturor contractelor semnate și prin transmisiuni în direct a ședințelor consiliului municipal. Este un exemplu de urmat. Știu că la această campanie s-au alăturat și orașul Ceadîr-Lunga și satul Copceac, care este înfrățit cu satul Raslavice din Slovacia. Acestea sunt doar câteva exemple din sudul republicii. Este ceva ce poate fi aplicat fără cheltuieli suplimentare, pentru că toată lumea spune că are nevoie de mai mulți bani, că are nevoie de legislație nouă, mai multe competențe. Eu nu sunt așa de sigur, cred că legislația actuală este suficientă și dacă este aplicată cu rigurozitate, poate cu adevărat sancționa aceste fenomene sociale. Este nevoie de voință politică.

Exemplele bune trebuie încurajate, iar transparența trebuie impusă așa încât nimeni să nu poată ascunde sau să refuze oferirea informației despre cum se cheltuiesc banii publici, cum sunt angajați oamenii, cum se încheie contractele, cum interacționează cu oamenii de afaceri.

Dar cum să îi convingem pe demnitari să facă acest lucru? După cum ați spus, avem legi care nu sunt implementate. Cum le facem să funcționeze?

Trebuie aplicată nu numai litera legii, dar și spiritul legii. Este necesară o abordare complexă a politicilor privind transparența și lupta anti-corupție. Politicienii trebuie să fie foarte interesați să aplice aceste politici, pentru că nu toți dintre ei vor fi realeși. Corupția este otravă, este otravă pentru politică, pentru business, corupția micșorează rezultatele, devalorizează munca oamenilor și lipsește de credibilitate mediul politic. Politicienii voștri vorbesc despre necesitatea de a reîntoarce, de a recâștiga încrederea populației – aceasta este calea, acesta trebuie să fie interesul lor, de îndată ce vor înțelege acest lucru. Acei politicieni care deja înțeleg această necesitate, care aplică aceste politici de transparență, vor fi viitorii lideri, vor primi sprijin pentru a fi realeși.

Cum funcționează în țara Dumneavoastră mecanismul de verificare și monitorizare a integrității funcționarilor publici? Aici, în Republica Moldova, avem o instituție – Autoritatea Națională de Integritate. În Slovacia există o asemenea instituție, care să verifice declarațiile de avere?

Fiecare stat alege propria cale prin care să asigure integritatea funcționarilor publici și a politicienilor. În Slovacia nu avem o structură specială care să se ocupe de acest lucru, dar fiecare instituție de stat are politica sa în această privință. De exemplu, toți parlamentarii trebuie să își declare averea. Eu sunt funcționar public, dar și în calitate de diplomat, în fiecare an trebuie să declar averea mea în fața secretarului general al ministerului. În cazul în care se atestă o discrepanță între venit și avere, apar întrebări legitime, la care trebuie să dau răspunsuri clare și credibile.

Vreau să menționez că declarațiile trebuie să fie detaliate, pentru că uneori depinde de modul în care sunt structurate aceste declarații. Dacă oamenii nu au încredere, dacă nu văd în ele averile reale, informații veridice, care pot fi comparate cu declarațiile anterioare sau cu veniturile precedente, atunci aceste declarații nu au niciun rost.

Deci, autoritățile trebuie să se asigure că declarațiile sunt făcute la modul real, nu doar pentru a rămâne pe hârtie.

Desigur. De exemplu, candidații la o funcție politică trebuie să își dezvăluie în mod voluntar averile, pentru că este în interesul lor să rămână ”curați”, să le arate oamenilor că ei nu fură. Nu contează dacă sunt bogați sau nu prea înstăriți, trebuie să le arate oamenilor că intră în politică deținând anumite proprietăți imobiliare, automobile, colecții de artă. Nu este numai interesul publicului să știe aceste lucruri, este de asemenea, în interesul politicienilor și funcționarilor publici.

Noi avem acum o lege nouă referitoare la sistemul de integritate. Mai mulți experți își exprimă îngrijorarea că nu va fi implementată așa cum este scris, așa încât să fie declarate toate colecțiile deținute, automobilele, casele…

Este vorba despre credibilitatea procesului. Dacă există voință politică, atunci legea va fi implementată și aplicată. Ar trebui să aplicați această politică de ”name and shame” (traducere aproximativă: ”spune-i numele și fă-l de rușine”). Dacă există suspiciuni, politicienii ar trebui să se simtă obligați moral să iasă public și să explice. Pentru că oamenii nu sunt proști, dați-le informația și lăsați-i să judece singuri. Dacă apar semne de întrebare, acestea nu se referă la abilitatea oamenilor de a înțelege ceea ce e indicat în declarații, dar sunt semne de întrebare față de abilitățile politicienilor și funcționarilor publici de a explica modul cum și-au obținut proprietățile.

Ați menționat această politică ”name and shame”. Cum funcționează?

Vă voi explica printr-un exemplu din alt domeniu. În Slovacia oamenii trebuie să plătească contribuții în fondul de asigurări pentru sănătate. Angajații trebuie să plătească o parte din salariu și angajatorii trebuie să contribuie la sistemul de asigurări de sănătate. Cetățenii de rând trebuie să plătească dacă au un animal de companie, un câine, de exemplu. Eu am avut un câine în Bratislava și plăteam aproape 15 euro pe an. În orașe mari se plătesc taxe mai mari pentru animale de companie, decât în sate. Iar oamenii care nu plătesc pentru animalele lor sunt numiți public și făcuți de rușine (”named and shamed”). Numele lor este publicat pe site sau pe panourile informative, de asemenea, și numele oamenilor de afaceri care nu plătesc contribuții în fondul de asigurări sociale. Câteodată, această metodă funcționează mai bine decât să trimiți un procuror sau un executor judecătoresc. Eu cred că oamenii, în sufletul lor, sunt buni, pot face diferența între bine și rău. Poate nu toți pot da o definiție exactă, dar chiar și cea mai puțin instruită persoană știe ce este bine și ce este rău. Dacă această politică simplă, ”name and shame” funcționează în Slovacia, nu văd de ce nu ar funcționa și în Moldova.

Am citit undeva că în Slovacia, dacă cineva știe despre un caz de corupție și nu îl declară autorităților legale, riscă să facă până la 3 ani de închisoare. Este vorba despre avertizorii de integritate. Cât de protejați sunt ei în țara Dumneavoastră și credeți că aceasta este o practică pozitivă?

Oamenii acționează în funcție de motivația lor. Cele mai bune stimulente sunt de ordin financiar și moral. Unele lucruri nu sunt ilegale, dar în ”cluburile bune” oamenii de obicei nu ar trebui să le facă. Acesta este aspectul moral. Dacă vrei să faci parte din ”club”, trebuie să te comporți ca un gentelman. Apropo, știu o definiție curioasă pentru cuvântul ”gentelman” – un bărbat care nu vorbește despre aventurile sale amoroase și își plătește impozitele.

La modul serios, legea care îi protejează pe avertizorii de integritate are scopul să ajute la descoperirea crimelor de mare rezonanță. De obicei, oamenilor le este frică să vorbească despre ceea ce văd, dacă este ceva ilegal. Și dacă sunt martori, obțin protecție ca să poată ajuta la descoperirea crimei și la păstrarea banilor care aparțin oamenilor.

În Slovacia noi nu ascundem faptul că există corupție, pentru că cea mai proastă abordare este să negi existența corupției. Dacă în societate și în mass-media se vorbește mult despre corupție, asta nu înseamnă că ai mai multă corupție decât în alte țări, pur și simplu, ai o altfel de abordare. O abordare transparentă este cea mai bună. Unde sunt bani, există tentație, unde sunt mulți bani, tentația este mai mare. Nici societatea noastră nu este una imună la fenomenul corupției, mai ales că facem parte dintr-o realitate post-sovietică.

Procesul de integrare europeană i-a ajutat Slovaciei să lupte împotriva corupției și oligarhiei. Corupția este un fenomen care merge adânc în istoria noastră, este o moștenire din perioada sovietică, socialistă, o avem plantată în sufletele noastre. Deci, trebuie să începem cu educația copiilor, trebuie să creștem buni cetățeni, care au încredere în sistem, cetățeni care nu se tem să ia atitudine și să refuze să plătească mită. Este singura cale și nu este posibilă eradicarea imediată a acestui fenomen. Corupția există, dar depinde de abordarea pe care o avem: recunoaștem existența ei sau o ascundem sub covor.

Ce părere aveți despre autoritățile Republicii Moldova? Credeți că încearcă să lupte împotriva corupției cu adevărat?

Cred că autoritățile sunt foarte interesate în lupta cu corupția, pentru că corupția îi face impotenți, slabi, corupția le diminuează eforturile, le devalorizează munca, rezultatele și productivitatea.

Dacă privim mai filozofic asupra fenomenului corupției, putem începe cu întrebarea: Nu stă oare la rădăcina corupției faptul că oamenii de aici, din Moldova, cheltuiesc mai mult decât produc? Faptul că Moldova primește mai mulți bani de la cei care muncesc peste hotare decât se adună în bugetul de stat, nu este acesta un comportament coruptibil, filozofic vorbind?

Să aruncăm o privire asupra sistemului educațional. Corupția este endemică în școlile din Moldova, mai ales în instituțiile din învățământul superior. Ceea ce mi se pare tragic este cât de mici sunt sumele date drept mită, peste tot.

Sunt mici?

Da, sunt foarte mici. Aveți nevoie de cetățeni moldoveni curajoși care să spună NU. Cetățeni care au încredere în abilitățile proprii, care știu că pot reuși și nu aleg calea cea mai scurtă, care își fac bine munca lor și care aleg calea corectă. Dacă alegi să treci peste dificultățile vieții dând mită, vei avea o minte coruptă și cu o minte coruptă nu poți să ai cu adevărat succes în viață, începi să crezi în acest sistem corupt și acesta este sfârșitul. Trebuie să începem cu educația copiilor, a elevilor, de la o vârstă foarte mică.

Dar oamenii se uită în sus, la demnitari, pe care îi au drept exemplu, care, poate nu sunt un exemplu bun.

Desigur. Cu cât mai multă putere ai, cu atât mai multă responsabilitate ai. Politicienii voștri poartă responsabilitate, ei arată un exemplu. Cum pot oamenii să aibă încredere în sistem, dacă văd că există corupție și nu este pedepsită. Este vorba despre voință politică. Și sunt sigur că de dragul auto-conservării, un sistem birocratic ideal trebuie să aibă interesul să lupte împotriva corupției.

Dar cetățenii moldoveni trebuie să găsească propria cale de luptă cu corupția. Ei se pot inspira de la Slovacia, de exemplu, sau de la România, care e mai aproape și care are exemple excelente de luptă cu corupția. Inspirați-vă, dar luptați în felul vostru propriu. Nu trebuie să așteptați procurori europeni să vină aici și să rezolve această problemă în locul vostru. Acest lucru trebuie să îl facă judecătorii moldoveni, cetățenii Republicii Moldova – pedagogii, studenții, oamenii de afaceri.

Ceea ce mă încurajează este faptul că acest lucru (n.r.: corupția) nu este ascuns, politicienii vorbesc despre asta. Acum ei au noi legi adoptate, au toate instrumentele. Guvernul aflat la putere are control deplin asupra Parlamentului, deci nu există scuze. Dacă există voință politică, aceste politici anti-corupție vor fi aplicate.

Acesta poate fi un drum lung.

Nu cred. Moldova este o țară mică cu o populație de 3,5 milioane de oameni. Puteți reforma țara într-un timp foarte scurt, ceea de ce aveți nevoie este convingere și voință politică.

Vreau să vă întreb și despre un subiect fierbinte pe agenda publică în Republica Moldova – furtul ”miliardului” din sistemul bancar. Cum a afectat acest eveniment imaginea Republicii Moldova la nivel european și mondial, pentru că am devenit faimoși. Și acum banii delapidați s-au transformat în datorie publică. Credeți că este o decizie corectă față de populația Republicii Moldova?

Viața, în general, nu este corectă. Este incredibil că un miliard de dolari a putut fi furat dintr-o țară atât de mică, mai ales dacă comparăm cu Produsul Intern Brut al țării. Și mai mulți sunt banii care au fost spălați în Moldova, este vorba despre 20-22 de miliarde de euro din Rusia, care au ajuns în off-shoruri, în Țările Baltice. Este incredibil. Dar este încurajator că judecătorii care au participat la spălarea de bani au fost arestați. Sper doar că se va face lucrul până la capăt, așa încât TOȚI cei care au furat un miliard de dolari din cele trei bănci moldovenești să ajungă în fața justiției. Unii dintre ei deja au ajuns, dar trebuie să ajungă cu toții în fața justiției și să fie judecați cu aceeași măsură, așa încât cât mai mulți bani să le poată fi întorși oamenilor.

Autor – Natalia Enache

Sursa: moldovacurata.md