Mai rar am văzut un raport de asemenea duritate ca cel pe care l-am primit acum câteva ore, sub embargo, din partea Curţii Europene de Conturi (principala instituţie europeană care verifică dacă fondurile UE sunt colectate şi utilizate corect şi ajută la îmbunătăţirea gestiunii financiare a UE), analizând gradul de eficacitate pe care l-au avut fondurile europene destinate să contribuie la întărirea capacităţii administrative a Rep. Moldova.
Cooperarea în domeniu între Bruxelles şi Chişinău se face în cadrul Politicii Europene de Vecinătate şi a dimensiunii sale regionale estice, Parteneriatul Estic. Începând cu 2007, în termenii ajutorului financiar acordat de UE, Moldovei i-a fost alocată o sumă de aproximativ 782 de milioane Euro. Ceea ce reprezintă, per capita, o valoare de 37 de euro anual, ceea ce este cea mai mare valoare de ajutor per locuitor oferită oricăreia dintre ţările din Parteneriatul Estic. Dar, se notează în textul de prezentare al raportului pe care l-am primit din Luxemburg, „în momentul când auditorii au examinat bugetul programelor de sprijin în sectoarele justiţiei, finanţelor publice, sănătăţii şi reţelelor de apă, au identificat doar dovezi limitate de progres”. Factori externi precum lipsa de voinţa politică din partea autorităţilor naţionale explică unele dintre nerealizări. Altele sunt datorate, notează raportul, conceperii şi implementării programelor şi proiectelor auditate. O observaţie este esenţială şi va cântări foarte mult în proiectarea viitoarelor acţiuni europene în privinţa Rep. Moldova: „Uniunea Europeană se confruntă cu provocări semnificative în implementarea asistenţei pentru Republica Moldova”, afirmă Hans Gustaf Wessberg, membru al Curţii Europene de Conturi.
„Combinaţia între instabilitatea politică şi macroeconomică, guvernarea slabă şi administraţia publică reduce în mod semnificativ capacitatea Comisiei de a încuraja reformele.”
După părerea auditorilor, „Comisia Europeană ar fi trebuit să răspundă mai rapid atunci când au apărut riscuri asociate cu sprijinul financiar. Programele nu erau suficient de aliniate cu strategiile din Republica Moldova şi beneficiul lor potenţial a fost redus deoarece Comisia Europeană nu şi-a folosit pe deplin puterea de a stabili pre-condiţii pentru plata sumelor. Comisia ar fi trebuit să fie mult mai precisă în momentul în în care a analizat dacă au fost îndeplinite condiţiile şi acordarea de stimuli suplimentari bazaţi pe fonduri nu a fost pe deplin justificată”. La fel de serioasă este şi analiza privind întârzierile înregistrate căci, se spune în raport, „asistenţa tehnică specifică pentru dezvoltarea capacităţii administrative nu a demarat decât la câteva luni după prinipalul program de asistenţă financiară”. Comisia Europeană este pusă acum în faţa obligaţiei de a răspunde la criticile din raport dar şi, în aceeaşi măsură, să ia foarte serios în considerare recomandările făcute de Curtea Europeană de Conturi: – folosirea mai riguroasă a unui sistem de alertă preventivă pentru a preveni sau atenua riscurile; – o mai bună legătură între programele de sprijin bugetar şi strategiile naţionale; – întărirea folosirii condiţionalităţii şi indicatorilor de performanţă; – legarea fondurilor de încurajare, mult mai clar, de progrese demonstrabile; – asigurarea sustenabilităţii proiectelor printr-o aevaluare mai sistematică a capacităţii şi angajamentului autorităţilor publice de a menţine şi continua rezultatele obţinute. Citez în continuare din textul primit de la Curtea Europeană de Conturi, finalul fiind o Notă către ziarişti, concluzie lămuritoare (dureroasă şi nemiloasă) a ce este Republica Moldova:
„Printre principalele probleme ale Moldovei se numără corupţia larg răspândită şi slăbiciunea instituţiilor sale publice, cele care au fost un element important al asistenţei primite din partea UE începând cu 2007.”
Ce se va întâmpla în continuare? Cu siguranţă, Comisia va fi nevoită să impună o serie de condiţionalităţi cu mult mai severe legate de acordarea fondurilor, căci avertismentele sunt clare. Chiar dacă exprimate în modul politicos şi în limbajul neutru-specializat al documentelor europene, nu există niciun fel de îndoială că Raportul acesta constituie un avertisment extrem de sever în momentul în care, la Bruxelles, se doreşte o analiză aprofundată în general asupra modului în care au fost cheltuiţi banii europeni – programe şi proiecte – şi, în special, pentru ceea ce a însemnat efortul financiar considerabil presupus de Parteneriatul Estic. Dacă despre asta este vorba atunci, spun unele surse, vom avea surprize de proporţii căci sumele vehiculate au fost enorme şi, cel puţin până acum, eficienţa per ansamblu a Parteneriatului Estic pune oarece probleme extrem de serioase şi niciodată supuse unei analize comprehensive. Foarte interesant de urmărit şi care va fi impactul Raportului asupra situaţiei politice şi aşa tensionate de la Chişinău. Momentul publicării nu mi se are deloc întâmplător şi, din această cauză, poate că este chiar mai mult decât un avertisment, dat fiind că banii europeni constituie unul dintre vectorii de supravieţuire cei mai semnificativi la nivelul economiei Republicii Moldova în drumul său european.
Autor- Cristian Unteanu
Sursa: adevarul.ro
Textul integral al Raportului tradus în limba română îl puteţi citi AICI.