Europa asistă la prima suspendare de facto a acordului Schengen de la adoptarea sa odată cu decizia Austriei de a introduce controale la frontiera terestră cu Ungaria pe termen nelimitat. Eșecul UE în politica sa de vecinătate și lipsa de solidaritate în plină criză a refugiaților se traduc într-un atac direct la unul dintre pilonii fundamentali ai UE: libera circulație.
“Vom introduce controale, pe o perioadă nedeterminată, la toate punctele importante de trecere a frontierei din est, cercetând toate vehiculele care ar putea ascunde persoane traficate”, a anunțat, la Viena, ministrul de Interne, Johanna Mikl-Leitner. Oficialul de la Viena a respins însă acuzațiile potrivit cărora măsura ar încălca regulile Schengen.
Aceeași poziție a exprimat-o și Konrad Kogler, director general pentru securitate publică în Ministerul de Interne. El a afirmat că măsura e menită „a ne asigura că oamenii sunt în siguranță, că nu mor, pe de o parte, și este vorba despre securitatea traficului, pe de altă parte”.
Diferența majoră între situația de acum și alte cazuri de reintroducere a controalelor la frontieră e dată de următorul amănunt: Viena nu a anunțat o limitare în timp a aplicării controalelor spre deosebire de alte situații speciale (summituri sau competiții sportive) când măsura a fost aplicată pe o perioadă foarte scurtă.
Declarații, avertismente și eterna soluție
Imediat după decizia Austriei, cancelarul german, Angela Merkel, a avertizat că spațiul Schengen va fi pus sub semnul întrebării, dacă nu se găsește o soluție privind preluarea echitabilă a refugiaților de către toate statele membre, relatează Reuters. Și ministrul german de Externe, Thomas de Maiziere, a declarat, recent, citat de BBC, că Schengen ar putea fi în pericol, din cauza statelor care eșuează în aplicarea principiului potrivit căruia responsabilitatea în procesarea solicitărilor de azil revine țării care a jucat cel mai important rol în intrarea solicitantului pe teritoriul Uniunii Europene.
Ideea reintroducerii controalelor la frontierele interne ale spațiului Schengen nu este nouă. În ianuarie 2015, Marine Le Pen, liderul formațiunii extremiste Frontul Național din Franța, îi cerea președintelui francez suspendarea Schengen ”pentru a putea controla frontierele noastre”, această măsură fiind ”un element esențial în lupta împotriva terorismului și, de asemenea, în lupta împotriva traficanților de arme”.
Și fostul președinte francez Nicolas Sarkozy vorbea, în mai 2014, de sfârșitul Schengen. Într-un material de opinie publicat în Le Point, cu câteva zile înainte de europarlamentarele de anul trecut, Sarkozy aprecia că politica europeană privind migrația a eșuat, iar Schengen I trebuie înlocuit.
De altfel, Franța a evocat, în 2011, crearea unui mecanism care să faciliteze reintroducerea controalelor din motive de securitate, potrivit BBC online. On oficial de la Palatul Elysee se referea la amenințări sistemice la frontierele externe ale UE și la caracterul provizoriu al suspendării aplicării acordului Schengen.
Cetățenii din Vestul Europei nu mai doresc libera circulație
Opinia publică europeană pare să reacționeze la discursurile populiste. Un sondaj realizat de IFOP și publicat în iulie de Le Figaro și Daily Telegraph arăta că majoritatea cetățenilor din Europa Occidentală sunt în favoarea eliminării liberei circulații a persoanelor, în contextul crizei refugiaților.
67% dintre francezi au precizat că doresc reintroducerea controalelor la granițe. 63% dintre britanici au avut aceeași opinie, chiar dacă Marea Britanie nu e în Schengen. Pentru eliminarea Acordului Schengen s-au pronunțat și 56% dintre italieni și 53% dintre germani.
”Acesta este sfârșitul Europei. Libertatea de mișcare a fost suspendată la această graniță (dintre Italia și Franța – n.r.) pentru cei care arată a fi refugiați din Orientul Mijlociu sau Africa – deoarece autoritățile franceze au declarat drept «circumstanțe excepționale» fluxul de persoane care vin Italia”, notează politico.eu, relatând drama unor refugiați blocați într-un sătuc din Italia chiar la granița cu Riviera franceză, din cauza indeciziei liderilor europeni.
Altă variantă a suspendării circulației este refuzul Ungariei de a primi înapoi refugiații ajunși în alte țări europene. Practic, Budapesta a decis în iunie să suspende unilateral prevederile Convenției de la Dublin. Aceasta prevede ca dosarul de azil al unui refugiat să fie soluționat în primul stat în care acesta a intrat în spațiul comunitar. Premierul Viktor Orban nu este la primul conflict cu instituțiile europene. În mai acesta a trimis un chestionar către opt milioane de maghiari în care făcea legătura evidentă între refugiați și terorism.
Europa construiește din nou ziduri
La 26 de ani de la căderea Zidului Berlinului, Ungaria încearcă să-i țină la granițele sale pe refugiații care doresc să ajungă în UE prin ridicarea unui gard de circa patru metri înălțime la granița cu Serbia. Criticile europene nu au avut efect. Mai mult, Ministerul de Externe de la Budapesta l-a convocat, luni, pe ambasadorul francez după ce, duminică, șeful diplomației de la Paris, Laurent Fabius, a declarat că gardul de la frontieră ungaro-sârbă ”nu respectă valorile europene comune”.
“În loc de aprecieri șocante și fără fundament, mai bine ne-am concentra pe găsirea unor soluții comune pentru Europa”, a comentat declarația omologului francez ministrul ungar de Externe, Peter Szijjarto, potrivit agenției MTI. Numai că zidurile nu s-au dovedit o soluție bună la proba istoriei.
Un exemplu în acest sens este gardul lung de 10 kilometri construit de Grecia la granița cu Turcia, în 2012. Rezultatul: refugiații s-au îndreptat spre insulele grecești aflate în apropierea coastelor turcești. Un alt gard ar putea despărți Estonia de Rusia. Purtătorul de cuvânt al ministrului estonian de Interne a declarat pentru AFP că Estonia intenționează să înceapă, în 2018, construirea unui gard la frontiera cu Rusia, cu scopul de a consolida securitatea și de a proteja zona Schengen. Gardul ar urma să aibă o lungime de 110 kilometri și o înălțime de 2,5 metri.
SUSPENDAREA SPAȚIULUI DE LIBERĂ CIRCULAȚIE, DOAR ÎN ULTIMĂ INSTANȚĂ
Codul Frontierelor Schengen prevede că în cazul unei amenințări grave la adresa ordinii publice sau a siguranței interne, statele din spațiul Schengen pot, în mod excepțional, să reintroducă controlul la frontierele lor interne pe o perioadă limitată de maximum 30 de zile, perioadă care se poate prelungi în anumite condiții, sau pe durata estimată a amenințării grave.
Textul precizează că astfel de măsuri trebuie să se recurgă ”numai în ultimă instanță”. ”La reintroducerea acestor controale, celelalte țări ale UE care fac parte din spațiul Schengen și Comisia Europeană trebuie informate fără întârziere, în vederea unor posibile consultări”, se arată în cod.
În același timp trebuie informate Parlamentul European și Consiliul. De asemenea, consultările dintre țările UE și Comisia Europeană pot avea loc cu cel puțin 10 zile înainte de data preconizată pentru reintroducerea controlului la frontiere, iar decizia trebuie luată ”într-o manieră transparentă” și publicul, ”informat pe deplin”. Codul prevede și posibilitatea ca în situații excepționale și în cazul în care ”o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a siguranței interne dintr-o țară a UE impune măsuri imediate, țara respectivă poate reintroduce imediat controalele la frontierele sale interne”. Acesta notifică apoi decizia sa celorlalte țări ale UE și Comisiei.
Sursa: euroactiv.ro