Oligarhii din Georgia, Moldova și Ucraina: între retragere, regrupare și „reeducare”

Recentele semne de îmbunătățire în competiția politică din statele est-europene dictează schimbarea comportamentului actorilor cu pârghii financiare, la fel cunoscuți sub numele de oligarhi, deveniți forțe indispensabile ale sistemelor politice locale. Aceștia încearcă să-și revizuiască strategiile, ale căror scop variază între restabilirea, consolidarea sau menținerea canalelor de intervenție în procesul de luare a deciziilor. Oricât de imperfecte ar fi instituțiile democratice din Georgia, Moldova și Ucraina, condițiile existente încă permit turnuri de situații favorabile pentru democratizarea domeniului politic. Retorica și acțiunile Uniunii Europene (UE) joacă un rol esențial în modificarea raportului de forțe între actorii politici din țările învecinate, lăsând de asemenea unele amprente semnificative peste conduita centrelor oligarhice.

Medierea crizei politice din Georgia la care a participat o serie de instituții europene, de la Consiliul European până la Parlamentul European, a presat actorii politici majori. Anume datorită acestei presiuni, partidul de la guvernare („Visul Georgian”) a acceptat unele redistribuiri de roluri în parlament, în favoarea opoziției. Asemenea cedări sunt dificile, în condițiile unei majorități parlamentare confortabile, obținute în urma alegerilor din octombrie 2020 (90 de mandate din totalul de 150). De asemenea, un șir de reforme structurale solicitate de opoziție au căpătat urgență publică și politică (NEE, April 2021), în detrimentul modelului lent și parțial de reformă cu care este obișnuit „Visul Georgian”, a cărui credibilitate externă este în stagnare.

În cazul moldovenesc, scena politică a început să se transforme imediat după ce președinția a fost preluată de către Maia Sandu la finele lui 2020 (3DCFTAs, Noiembrie 2020). Eliminarea influenței rețelelor informale vechi din instituțiile de stat, dar și din gestionarea proprietății și fondurilor publice, constituie laitmotivul mandatului Președintelui Sandu. Acest demers a primit susținerea necondiționată din partea UE, care, de asemenea, a oferit legitimitate externă nelimitată pentru inițiativa Maiei Sandu de dizolvare a parlamentului (28 Aprilie 2021) și declanșare a alegerilor parlamentare anticipate pe data de 11 iulie 2021. Una din miza majoră a scrutinului electoral anunțată de Președintele Sandu este „lupta pentru curățarea clasei politice”.

Scena politică din Ucraina este mai calmă, deoarece Președintele Volodymyr Zelensky are o majoritate funcțională în parlament (254 mandate din totalul de 450), iar următoarele alegeri parlamentare vor avea loc tocmai în 2023. Criza pandemică testează trăinicia popularității lui Zelensky. Ultimele sondaje arată că circa 43.8% din populație apreciază negativ activitatea lui Zelensky, 37.2% au opinii neutre și numai 15.4% o evaluează pozitiv (Centrul Razumkov, Martie 2021). În luna mai, intenția de vot pentru Zelensky a fost cu circa 10% mai mare decât pentru oponentul său politic principal Petro Poroșenko – 23,4% versus 13,5%. Relația administrației lui Zelensky cu oligarhii variază, iar subiectivismul politic este omniprezent. În timp ce fostul președinte Petro Pororeșenko este investigat de procuratură în circa 30 de dosare, oligarhul Ihor Kolomoysky se înfruntă cu legislații și decizii anti-monopol tot mai prohibitive și protecționiste în domeniile bancar (naționalizarea Privatbank) și energetic (prețurile la petrol, Ukrnafta). Cu toate acestea, Zelensky nu vrea sau nu poate să deschidă prea multe fronturi de luptă cu toți oligarhii, prioritizând contracararea influenței exercitate de oligarhii pro-ruși, precum Viktor Medvedchuk, actualmente cercetat pentru crime de trădare a țării în favoarea Rusiei (Meduza, Mai 2021).

Influența oligarhilor din Georgia, Moldova și Ucraina diferă în funcție de țară și constrângeri, dar este peste tot toxică pentru libertatea și buna funcționare a instituțiilor democratice. Deși oligarhii sunt tratați pe larg ca risc pentru procesele politice, aceștia sunt văzuți ca amenințare pentru securitatea națională doar în Ucraina. Totodată, exponenții UE țintesc public rețelele oligarhice doar în Moldova în legătură cu investigarea crimelor de proporții mari (precum, „furtul bancar”). Fenomenul oligarhiei existent în Georgia nu este deloc vizibil în evaluările UE, nici măcar atunci când acesta stă la baza crizelor politice. În același timp, oligarhia ucraineană nimerește sub lupa UE mai mult prin prisma reformelor sectoriale, decât prin celor conexe cu statul de drept. Prin urmare, atât autoritățile naționale, cât și UE au viziuni distincte față de oligarhi, care sunt percepuți selectiv în calitate de risc pentru democratizarea țărilor sau securitatea națională (Vezi Tabelul).

Tabel. Abordările predominante față de oligarhii din Georgia, Moldova și Ucraina

Sursa: Compilare realizată de către autor

Georgia – retragerea în umbră a oligarhului principal

Intensitatea participării europene, dar și americane, în gestionarea crizei politice georgiene din 2020-2021, l-a forțat pe oligarhul Bidzina Ivanishvili să se retragă în umbră (NEE, March 2021), cel puțin temporar. Criza politică din 2020-2021 a depășit proporțiile celei provocate de protestele împotriva ocupației rusești, care au răvășit publicul georgian în vara lui 2019. În orice caz, părăsirea postului oficial în cadrul partidului de guvernare de către Ivanishvili și pretinsa sa pensionare politică nu s-a întâmplat decât după arestarea violentă a liderului opoziției Nika Melia (Partidul Mișcarea Națională Unită) (BBC, Februarie 2021). Tensiunea politică a devenit insuportabilă pentru Ivanishvili, care risca inclusiv sancțiuni individuale, nu doar noi valuri de proteste. Dacă el nu ar fi renunțat la centralitatea sa în luarea deciziilor politice în apogeul crizei politice, atunci Occidentul ar fi fost forțat să admită în mod expres indiciile „statului capturat”, coordonat de Ivanishvili. Pe lângă costurile legate de deteriorarea iremediabilă a propriei imagini, alte consecințe mai serioase puteau să cuprindă chiar și o eventuală revizuire a asistenței financiare a UE.

Deocamdată, nu este cert faptul că Ivanishvili nu va decide să revină în prim plan după aplanarea durabilă a crizei politice curente. Dar până atunci, alți oameni de afaceri tind să-și crească mușchi politici pentru a intra în competiție cu sistemul politic clădit de Ivanishvili. Printre aceștia se numără Mamuka Khazaradze, liderul formațiunii „Lelo” (4 mandate în parlament), investigat începând cu 2019 într-un dosar privind presupusa spălare de bani de 17 milioane dolari comisă în 2008 (în perioada guvernării lui Mikhail Saakashvili). Levan Vasadze este alt om de afaceri din Georgia, care în luna mai 2021 și-a anunțat planurile de a înființa partidul “Eri”, de pe o platformă ce promovează familia și valorile tradiționale și ca o reacție la intervenția UE în medierea crizei politice (Sova, Mai 2021).

Moldova – este posibilă regruparea oligarhilor?

Războiul total împotriva corupției promovat de Președintele Sandu mai include și un soi de eficientizare a „vânătoarei” după oligarhii din spatele crimelor bancare din anii 2012-2014. Aceeași „vânătoare” vizează restituirea bunurilor financiare sustrase din sectorul public și ocultate în „offshore-uri”, de unde oligarhii finanțează viața personală luxoasă și influența asupra politicii. Exproprierea mijloacelor obținute ilegal de către oligarhi face parte din ecuația de combatere a corupției înalte, anunțată de Președintele Sandu. Modelul de confiscare a banilor fiului oligarhului și fostului prim-ministru Vlad Filat, proveniți din „offshore-uri” (circa 534 mii euro), cu returnarea lor în Moldova (Anticoruptie.md, Mai 2021), utilizat de autoritățile britanice, demonstrează că integritatea financiară a oligarhilor fugari nu mai este intangibilă, ci din contra.

În urma alegerilor anticipate se prefigurează setarea unei agende anti-corupție la nivel parlamentar și executiv. Materializarea acestui scenariu pune în gardă forțele oligarhice, care au contribuit la (de)formarea parlamentului (2019-2021), dizolvat în luna aprilie, cu intenția de a ține în minoritate partidele politice pro-UE și anti-corupție. Oligarhii fugari – Vlad Plahotniuc (Turcia) și Ilan Șhor (Israel) – au nevoie de timp și condiții politice favorabile pentru a se regrupa. O accedere cât mai numeroasă a rivalilor ideologici ai Președintelui Sandu în viitorul legislativ, adică a Partidului Socialiștilor care candidează în bloc electoral împreună cu Partidul Comuniștilor ar fi extrem de favorabilă. Pe lângă aceasta, centrele oligarhice mutate în afara țării mizează pe propriile proiecte politice – Partidul „Șor” – sau alte construcții electorale, susținute din surse financiare de origine dubioasă și conduse de lideri politici cu comportament autoritar, precum Blocul „Renato Usatîi”. Dezorientarea și slăbirea reformelor anti-corupție reprezintă obiectivul major urmărit de oligarhii sus-menționți. Dacă aceasta eșuează, atunci ei ar căuta oportunități politice în destabilizarea noului parlament pe criterii ideologice și geopolitice.

Ucraina și tentativa de “reeducare” a oligarhilor

Spre deosebire de Georgia și Moldova, autoritățile ucrainene și-au exprimat determinarea pentru a contracara riscurile generate de oligarhi la adresa securității naționale. În luna aprilie 2021, Președintele Zelensky a solicitat elaborarea legislației ce ar avea drept scop de-oligarhizarea. După aceasta, Consiliul Național de Securitate a comunicat că 13 oameni de afaceri sunt calificați drept oligarhi, iar de-oligarhizarea sugerată trebuie să se soldeze cu “eliminarea coloanei a cincea”. Pe lângă aceasta, motivația politică a lui Zelensky legată de clarificarea statului oligarhilor ucraineni vizează nu numai contracararea influenței oligarhilor pro-ruși, dar și stabilirea unui „ghid de conduită” pentru actualii și viitorii oligarhi.

Demarată după aproximativ doi ani de la începutul mandatului lui Zelensky și la o lună după ce SUA a introdus sancțiuni împotriva lui Kolomoysky (RBC, Martie 2021), inițiativa de de-oligarhizare prevede setarea unor reguli concurente și transparente, cu opțiunea de „reeducare” benevolă a oligarhilor. Prin acest intermediu, Zelensky le oferă un fel de „cale verde” acelor oligarhi care vor să se transforme în oameni de afaceri, deconectați de politică și fără monopuluri în economie. Pe fundalul investigațiilor împotriva lui Poroșenko, Kolomoysky și Medvedchuk, oferta lui Zelensky poate deveni atractivă. În orice caz, fezabilitatea de-oligarhizării (aflată încă în fașă) depinde de reformarea justiției și consolidarea independenței agențiilor anti-monopol și anti-corupție, aflate sub presiunea constantă a forțelor anacronice.

În loc de concluzii…

Oligarhii continuă să fie actori politici activi în Georgia, Moldova și Ucraina. Deși influența lor reală nu poate fi evaluată cu precizie, aceasta nu poate fi subestimată, deoarece afectează calitatea proceselor democratice și subminează securitatea națională în favoarea intereselor rusești.

Deși inițiativa de-oligarhizării țării lansată de Președintele Zelensky se află deocamdată la etapă incipientă, experiența ucraineană trebuie studiată cu atenție pentru a putea fi replicată ulterior în Georgia și Moldova. UE ar putea să susțină asemenea inițiative, poziționându-se astfel împotriva influenței oligarhice, care este reversibilă și constituie unul din cele mai serioase amenințări interne la adresa reformelor democratice.

SURSA: ipn.md