Interviu cu Dragoș Ciuparu, consilier,Misiunea Uniunii Europene de Consiliere în Politici Publice pentru Republica Moldova (EUHLPAM).
Vector European: Dle Ciuparu, după cum ați menționat, sunteți inginer de formație. Ce v-a adus în educație?
Dragoș Ciuparu: Orice profesie ai avea, în ultima instanță ea rezultă în parcurgerea unui traseu educațional. De la vârsta de 5 ani am fost în școală, apoi a urmat liceul, universitatea, doctoratul ș.a.m.d. culminând într-o carieră academică, eu fiind un om al catedrei. Așadar, am văzut educația în toate perspectivele posibile – ca elev de școală, ca elev de liceu, student, profesor – și nu doar într-un sistem de educație. Am făcut primii ani ai formării profesionale în România, apoi au urmat studiile doctorale în Franța, apoi am funcționat drept cadru didactic în România și SUA, astfel încât am luat cunoștință cu trei sisteme de învățământ absolut diferite, de unde am reușit să capăt experiență profesională care ar putea fi utilă și în Republica Moldova. Această experiență complexă, cred, este ceea ce a fost interesant pentru cei care m-au selectat să vin să ajut în domeniile politicilor educaționale în Moldova.
Vector European: Cum a început experiența Dvs. în Republica Moldova și cum ați găsit sistemul educațional la venirea încoace?
Dragoș Ciuparu:Prima mea venire în Moldova a fost în martie 2013, moment în care Ministerul Educației începuse să facă anumite schimbări, confruntându-se și cu câteva probleme. La vremea respectivă, nu era implementată structura Bologna integral, prin aceea că studiile de doctorat erau sub coordonarea Academiei de Științe și nu Ministerului Educației, nu exista un sistem de asigurare a calității în învățământul superior, dar nici în cel general. Așadar, erau foarte multe probleme, în sistemul educației erau investite resurse semnificative, dar acestea erau utilizate ineficient, existau multe școli mici care necesitau cheltuieli enorme, Bacalaureatul era irelevant, notele obținute nu se corelau neapărat cu competențele și cunoștințele elevilor, deci, cu certitudine erau multe lucruri de făcut.
Vector European: Care au fost primii pași pe care i-ați realizat în calitate de consilier european de rang înalt?
Dragoș Ciuparu: Primele acțiuni întreprinse au fost cele pe care le-am considerat urgente: trebuia să știm cu ce ne confruntăm și aveam nevoie de o analiză profundă a stării de fapt, ceea ce s-a și întâmplat. Am avut o perioadă de retrospectivă a sistemului educației, aceasta fiind parte a Strategiei Educației – 2020, identificând principale trei probleme ale sistemului –accesul în sistem, calitatea proceselor educaționale la diferite nivele și relevanța studiilor, adică conexiunea între ceea ce învață copii la școală și ce solicită societatea și mediul economic când aceștia devin maturi. Acesta fost un prim pas, am perceput ca urgentă implementarea unui sistem de asigurare a calității, în special în învățământul profesional, și am purces la modificarea legislației pentru înființarea Agenției de asigurare a calității în învățământul profesional, ca aceasta să asigure corelarea între ceea ce prestează școlile profesionale și cerințele pieței. Ulterior, am constatat că este necesară schimbarea cadrului legal pentru a putea implementa soluțiile pe care le-am propus în Strategia 2020, astfel am elaborat o nouă Lege a Educației. Această lege a fost amplu dezbătută cu partenerii de dialog, comunitățile de profesori, elevi, studenți, societatea în general și am reușit în ultima instanță să adoptăm o lege care este cu certitudine modernă, realizează o structură a învățământului pe toate nivele compatibilă cu standardele europene, care are garanții cu privire la asigurarea calității, se concentrează pe elev,c are în ultima instanță este aptă să permită implementarea unor soluții moderne și calitative pentru educație.
Vector European: În aprecierea societății civile, se considera că Ministerul Educației a fost cel mai avansat în sensul reformelor întreprinse. În ce măsură credeți că reforma este efectuată, sau mai urmează pați de întreprins?
Dragoș Ciuparu: Aș vrea să ieșim dintr-o logică contabilă. Nu trebuie să uităm că sistemul educațional este un sistem foarte complex, are peste 400 000 oameni implicați în el – profesori, elevi, părinți, practic, afectează un număr foarte mare de oameni. În momentul în care se fac schimbări într-un sistem de așa proporții, efectele nu se văd îndată. În 2013 s-a organizat pentru prima oară un altfel de bacalaureat, care a avut drept scop aducerea relevanței în sistem. Vă amintiți, probabil, cât de aprinsă a fost reacția, câtă lume s-a arătat nemulțumită și a criticat schimbările, neînțelegând necesitatea unei asemenea reforme. 2014 a fost și mai rău, aducând rezultate mai slabe decât în 2013; în 2015 însă am văzut că trendul s-a inversat, am primit semnale de la universități confirmând că calitatea studenților care vin în anul I a crescut, că promovabilitatea studenților a sporit; elevii au înțeles deci să pentru a obține un rezultat bun, este nevoie de depus mult efort. Ne așteptăm la aceleași schimbări și în alte reforme implementate în sistemul educației. Câți pași mai urmează de întreprins? Foarte mulți. Din legislația necesară implementării complete a Codului Educației practic doar o treime a fost elaborată și este în curs de implementare. Eu cred că efectele reale și depline ale acestei reforme se vor vedea în 5-7 ani, și sperăm că acestea vor fi unele încurajatoare. Să nu uităm că cea mai importantă componentă a unei reforme în educație se referă la resursele umane. Este vital ca resursele umane în educație să fie consolidate, sprijinite în dezvoltarea competențelor sale, astfel încât să vedem rezultate mai calitative mai rapid.
Vector European: Vorbeați de factorul uman în educație. Care, în opinia Dvs., sunt avantajele și dezavantajele, numirii prin concurs a directorilor de școli și grădinițe și nominalizării din partea instituțiilor superioare?
Dragoș Ciuparu:Concursurile au menirea de a selecta pe cei mai buni și performanți. Sigur, este forma cunoscută și aplicată la nivel european și mondial pentru a alege acei candidați care au potențialul de a obține rezultate bune. Numirile, deși sunt aplicate pe scară foarte restrânsă, au marele cusur că ar putea fi influențate de factori subiectivi. Dacă mă întrebați, care din cele două soluții este mai eficientă, cu siguranță, selectarea prin concurs a oricărei persoane, fie că este vorba de sistemul educației sau oricare altul, este soluția optimă.
Vector European: Referindu-vă la implementare Codului Educației, ați menționat că doar o treime este implementat. Care, în opinia Dvs., ar fi riscurile principale în implementarea acestui document și cum ar putea fi evitate?
Dragoș Ciuparu: Un risc ar fi o schimbare de viziune înainte de a avea posibilitatea de a vedea efectele reformelor demarate doi ani în urmă. Un alt risc ar fi să renunțăm la anumite prevederi ale Codului Educației, bunăoară, revin la importanța dezvoltării continue a resurselor umane în sistem, pentru a păstra cei buni, dar și de a face profesia una atractivă pentru a atrage oameni noi. O să-l citez pe Regele Ferdinand de la deschiderea Universității Politehnice din Timișoara, precum că nu zidurile fac o școală, ci spiritul ei, or spiritul este în oameni. De asta oricâte mijloace informatice am aduce, oricâte condiții extraordinare am crea, dacă oamenii de la catedră nu sunt dedicați, motivați, atunci efectele vor fi cel puțin diminuate.
Vector European: Care este situația în învățământul superior? Se vorbește de închiderea unor instituții…
Dragoș Ciuparu: Învățământul superior are un grad sporit de autonomie în majoritatea țărilor. În mod firesc, ei ar trebui să aibă libertatea de a proceda cum consideră ei că e mai oportun, însă cu condiția răspunderii publice a acestor instituții. Cu alte cuvinte, ei au libertatea să formeze oamenii cum consideră ei că e mai bine, însă trebuie să răspundă de calitatea studiilor acestora. Ei bine, modalitatea europeană de abordare a acestor probleme este de a avea un organism independent care s-ar ocupa de verificarea calității programelor de studii. Ați menționat corect că unele programe de studii vor fi închise, au și fost, de fapt, deoarece organele de asigurare a calității nu le-au considerat corespunzătoare standardelor. Sigur, rămân încă multe de făcut în sistemul de învățământ superior. Rămâne ca instituțiile de asigurare a calității să-și facă treaba, însă aceste lucruri nu se întâmplă peste noapte. În România, bunăoară, Agenția de asigurare a calității, fiind înființată în 2005, abia astăzi putem spune că e totalmente funcțională. Așadar, trebuie să consolidăm aceste instituții astfel încât să-și crească competențele pentru a putea să-și exercite prerogativele legale cuc are au fost abilitate.
Vector European: Dvs. menționați despre, pe de o parte, independența, dar și obligația instituțiilor superioare de a pregăti cadre calificate care ar corespunde cerințelor pieței muncii. Există cineva care studiază cerințele pieței, ținând cont de schimbările în economie, care vor fi trendurile și evoluțiile în următorii 10-15 ani? În ce măsură suntem pregătiți ca stat să instruim specialiști care vor fi fezabili peste 5-10 ani?
Dragoș Ciuparu: Există un instrument numit cadrul național al calificărilor. Prin lege, acesta este în mandatul Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei. Grupurile de lucru incluse în acest cadru întrunesc specialiști atât din educație, dar și din mediul privat. Evident, se ține cont și de cadrul european al calificărilor. La ora actuală, sunt câteva comitete sectoriale funcționale în acest sens. Firește, lucrurile sunt într-o dinamică. Cerințele pieței muncii sunt foarte dinamice și ele, și acest cadru asigură flexibilitatea astfel încât procesul de formare a specialiștilor să fie în continuă dezvoltare răspunzând dinamicilor pieței muncii. Lucrurile însă se mișcă ceva mai greu, din varii motive, inclusiv reticența sectorului privat care nu întotdeauna înțelege importanța implicării sale active în acest proces. Și în Strategia 2020 acest aspect este inclus, anume relevanța studiilor fiind accentul de bază. Eu însă sunt optimist, sunt convins că lucrurile vor evolua.
Vector European: Dle Ciuparu, vă mulțumim pentru acest interviu și vă urăm succese.
NOTE: Misiunea Uniunii Europene de Consiliere în Politici Publice pentru Republica Moldova (EUHLPAM) este răspunsul la solicitarea Guvernul Republicii Moldova adresată către Uniunea Europeană în vederea acordării sprijinului pentru reformele democratice şi accelerarea asocierii politice şi economice dintre Uniunea Europeană şi Moldova. Misiunea prevede antrenarea unei echipe de experţi internaţionali de nivel înalt în cadrul principalelor instituţii publice pentru a oferi suport în eforturile acestora de elaborare, implementare şi monitorizare a politicilor publice şi măsurilor relevante.
Dragoș Mihael Ciuparu (România) este consilierul Ministrului Educației. Prof. Dragoș Mihael Ciuparu este inginer chimic ca formare, cu doctorat din cadrul Universității din Paris “Denis Diderot”. El a petrecut aproape 7 ani în Departamentul Ingineriei Chimice al Universității Yale, mai întâi în calitate de bursier postdoctoral și apoi în calitate de cercetător. La finele lui 2005 el revine la Universitatea Petroleum-Gas din Ploiești, România, înființând un laborator științific și obținând titlul de profesor. Prof.Ciuparu a publicat peste 70 monografii, este coautorul a 3 manuale și deține 5 patente. Implicarea Prof.Ciuparu în administrația publică și elaborarea politicilor a început în calitatea sa de membru al Comisiei Prezidențiale pentru Educație și Politici de Cercetare, a cărei merit a fost contribuția la lansarea procesului de reforme în România, și al Consiliului Național pentru Cercetări Științifice. Între 2010 și 2012 el a fost Președintele Autorității Naționale de cercetări Științifice, gestionând toate programele de fonduri în domeniul elaborării politicilor și cercetărilor competitive din România.