Uniunea Europeană nu va supraviețui în cazul în care criza greacă reizbucnește, de aceea ar trebui să tragă de pe acum învățăminte din negocierile ultimilor luni, învățăminte care să o facă mai puternică în situații similare, susțin analiștii financiari Karl Aiginger și Kurt Bayer, într-o analiză semnată EurActiv.com.
Șase luni de discuții, 17 ore de negocieri la nivel înalt și numeroasele reuniuni ale miniștrilor de finanțe și șefilor de stat din cadrul Eurogrupului, Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene și Fondului Monetar Internațional, au dus într-un final la un “acord” preliminar. A doua zi prim-ministru grec a recunoscut că nu a fost de acord cu conținutul acordului iar ministrul de finanțe german a reiterat propunerea sa de respingere a unui “Grexit temporar”.Termenul de “acord” va trebui de acum înainte redefinit în discționarele internaționale.
S-a ajuns însă la o decizie, lucru însemnat atât pentru Grecia cât și pentru zona euro și Uniunea Europeană în ansamblu. Ieșirea Greciei din zona euro și adoptarea unei noi monede ar fi inversat principiul UE de “uniune tot mai strânsă”, negând implicit garanția fiabilității zonei euro țărilor membre și fiind văzută ca o respingere a principiului solidarității Uniunii Europene (prin care membrii mai puternici îi ajută pe cei mai slabi, în condițiile în care bunăstarea Uniunii Europene primează în fața predilecțiilor fiecărui stat membru).
Decizia privind demararea negocierilor celui de-al treilea pachet de salvare a Greciei reprezintă o nouă șansă pentru rambursarea datoriilor către creditorii internaționali ai Greciei, oferind țării timpul necesar restructurării economiei grecești, care ulterior și-ar putea dobândi independența. Cu toate acestea, criza, lungile negocieri, neîncrederea venită din toate părțile, posibila ruptură dintre membrii zonei euro din “Nord” și “Sud”, precum și lipsa Regatul Unit și a altor state UE din afara zonei euro, de la masa negocierilor au provocat un haos care acum trebuie privit ca o “lecție”, din care pot fi trase învățăminte pentru toți cei implicați.
Din punct de vedere economic, cel mai important lucru pentru Grecia îl reprezintă acum consolidarea economiei: cota mică de 30% la export, rata sumbră a productivității, nivelul cheltuielilor în domeniul cercetării-dezvoltării, rata șomajului excesiv, mai ales în rândul tinerilor. În acest sens, este necesară o creștere în ceea ce privește calitatea și cantitatea produselor exportate. Dacă Grecia nu are suficiente produse pe care să le vândă și are este incapabilă să ofere salarii, nu va putea fi salvată.
Astfel, Grecia are nevoie de o strategie a investițiilor care să permită o creștere a productivității și o extindere a portofoliului de producție și servicii actualizate, care să încurajeze inovarea, producția de energie regenerabilă și reducerea combustibililor fosili. Pe scurt, Grecia are nevoie de o modernizare rapidă, de un nou “Planul Marshall” pentru dezvoltarea economiei, bazat pe resurse noi, mobilizate atât intern cât și prin ajutor european. Este nevoie să se creeze condițiile necesare investițiilor, îmbunătățirea climatului investițional, impozitarea corectă și eficientă, lupta împotriva corupției și clientelismului.
Problema nu este doar de natură financiară. Banii pot fi recuperați prin repatrierea activelor grecești din străinătate, prin impozitarea bisericii și folosirea acestor taxe ca ajutor umanitar dar și prin reducerea cheltuielilor militare. În Grecia există, mai degrabă, o lipsă de voință în ceea ce privește abordarea modul disfuncțional, semi-feudal și oligarhic prin care se fac afaceri. Din păcate, actualul guvern nu și-a canalizat energiile în acest sens și, din păcate, acordul nu stabilește obiectivele de muncă ci doar pe cele bugetare.
Necesitatea restructurării Greciei vizează întreaga Europă. Zona euro abia își egalează PIB-ul din 2007, în timp ce Statele Unite ale Americii sunt deja cu 12% mai bogate decât în trecut. Dacă ar obține rata de creștere a SUA, zona euro ar duce-o cu 1,5 trilioane € mai bine, șomajul ar fi mult mai mic, pesimismul populației ar scădea, iar partidele anti-UE ar fi mult mai slabe. Europa trebuie să renunțe la fascinația sa referitoare la consolidarea bugetară și să promoveze, în schimb, creșterea economică și a locurilor de muncă. Europa are nevoie de o politică economică cu un portofoliu mult mai diversificat, care vizează investiții, o ecomie mult mai dinamică, coeziune socială și viabilitatea mediului. Consolidarea bugetului, în detrimentul celorlalte politici, va conduce la apariția unor crize sociale, economice și politice. Solidaritatea europeană cere tuturor țărilor să transfere o parte a suveranității către instituțiile europene, cu scopul de a face Europa mult mai puternică și de a evita neîncredere reciprocă.
*Karl Aiginger este directorul Institutului de Cercetări Economice din Austria (WIF0), profesor la Vienna University of Economic and Business Administration și coordonatorul proiectului PC7 WWWforEurope.
Kurt Bayer este emerit consultant emerit la WIFO. El a fost directorul executiv al Băncii Mondiale și director la BERD. Totodată, Bayer este profesor la diferite universități internaționale.
Sursa: EurActiv.com