Clandestin. Contra unei sume suficient de mari de bani, încat a trebuit să împrumut. Așa am plecat de acasa acum 16 ani. Tot ce era mai scump, fetița mea de doar 8 ani, o ţineam de mâină. Ea era riscul meu cel mai mare și, totodata, cea mai mare sursă de putere.
M-am simțit norocoasă, că am dat peste oameni buni , care, chiar m-au ajutat să ajung unde m-am pornit – în Grecia. A fost o nebunie? O aventură? O salvare? De toate în egala masură, probabil. Când am ajuns în țara elenă, nu cunoşteam greaca, în drum reușisem să învăţ doar câteva cuvinte. Am mers pe insula Lesvos, unde eram aşteptate de sora mea. Așa a început o nouă filă din povestea vieții mele….
Fiica mea, nici ea, evident, nu cunoaștea greacă. Pe de-asupara, nu aveam nici acte în regulă. Eu nu aveam realții și nici pile. Cu toate astea, în două săptămâni a fost inscrisă la şcoală, direct in clasa a doua, pe care o începuse în Moldova, şi reuțise să învețe doar două luni. Împreună cu ea, învăţam și eu limba. Învățam a scrie, a citi, a vorbi… În scurt timp, am reușit să mă angajez la serviciu. Am întâlnit oameni minunaţi, care ne-au primit şi ne-au oferit tot sprijinul. Cu toată dragostea pe care o am, față de frumuseţea dumnezeiască a acestor locuri și față de bunătatea oamenilor de acolo, prefer in acest moment să povestesc cum am fost tratate……
Am fost respectată nu pentru statutul meu social, nu pentru culoarea pielii, nu pentru bunurile materiale pe care le am sau nu le am, ci doar pentru faptul, că sunt OM. Nu m-am simţit măcar odată inferioară, înjosită… Am avut oportunitatea să îmi găsesc un acoperiș de-asupra capului, un loc de muncă, copilul a fost pur şi simplu adorat şi dorit la şcoală, de rând cu copiii greci, albanezi, ucraineni sau ruşi. Nu mi s-a cerut niciodată plată pentru necesităţile scolii sau pentru cadouri la învăţători…cum uneori se practică în Moldova. Acum, poate mai mult ca odinioară. Îndată ce am reușit să însusesc suficient de bine limba, am fost acceptată ca funcţionar la un oficiu privat de contabilitate, lucru ce mi-a dat posibilitatea să cunosc mai bine cum funcționează economia Greciei. … Am înţeles, că cine doreşte să muncească, o poate face!
Este foarte simplă procedura de deschidere a unei afaceri, (deci, nu există nici o necesitate să ai ”pe cineva la Ierusalim”). Este suficient să depui o cerere la un contabil bun, care îţi va oferi toată consultaţia şi ajutorul necesar.
E adevărat, acum e criză…poate e puţin mai complicat, dar, mai zic odată, cei ce vor să muncească, o fac…. Era frumos, fiindcă după orele de muncă veneam acasă, unde era cald, aveam încontinuu apă caldă, gaze, telefon, internet. Mai mare dragul să iţi faci un duş, să iţi pregăteşti cina și să-ți mai rămână timp pentru a merge la un film, sau la un concert. Străzile oraşului erau curate şi liniştite. Nu aveai frică că vei fi bruscat, sau vei întâlni pe cineva beat, care abea de se ţine pe picioare….. Şi mai plăcut era şi este, că atunci când urci dimineaţa în autobus, troleu sau tramvai ,adică în trasportul public, nu miroase a alcool,nu vezi scaune distruse,murdare, așa cum se întâmplă la Chisinau sau in satele noastre frumoase,unde nu este alt mijloc de transport,in afară de microbusele arhipline, murdare şi sufocante….
Deci, Europa mea!
După 12 ani de ședere în Grecia, fiica a absolvit liceul, reușise să făcă cursuri de engleză, franceză, informatică… A avut numeroase oportunitati să înveţe şi alte lucruri bune, care să-i fie utile în viaţă. Apoi a mers la Bucureşti să-şi continue studiile. A făcut această alegere, pentru a putea reveni la limba română, a fi mai aproape de rude şi de Moldova.
România este o ţară minunată! Am văzut cum în ultimii ani au fost înregistrate progrese mari. Cu sprijinul Uniunii Europene se fac multe lucruri frumoase. Dar,nici aici nu ne-am oprit. In prezent mă aflu in Italia, iar fiica mea este în una din ţările Europei Centrale, unde îşi continue studiile şi munceşte in conformitate cu licenta obtinută. De fapt, aceasta este manifestarea practică a libertăților euopene de liberă circulaţie a persoanelor, finanțelor și serviciilor.
În Italia mi-a fost mult mai uşor…. Este și pentru faptul, că am reușit să-mi redobândesc cetăţenia română, devenind, de fapt, cetățean european. Acest nou statut m-a facut să uit de problemele cu vizele, cu plățile la negru, etc… În Italia am venit ca acasă, fiindcă sunt un cetăţean european. Din primele zile m-am angajat la muncă, cu acte în regulă, iar peste căteva luni am primit cartea de identitate italiană, carnet sanitar, am aceleaş drepturi ca oricare italian. Deci, sunt liberă să îmi aleg un loc de trai, de lucru, să călătoresc cănd şi unde vreau, să pot cumpăra o casă, o maşină…. Mă bucur de ospitalitatea italienilor, de cultura şi modul lor de trai. Îmi place cum trăiesc grecii, italienii….
Şi cred că nu mă voi opri aici. Sper să pot merge, să mă stabilesc cu traiul şi în alte ţări europene. Să trăiesc acolo, să învăţ şi alte limbi, tradiţii, să cunosc şi alţi oameni adevăraţi, care își propun să trăiască bine şi frumos.
Aşa văd eu Europa mea. Un loc, unde mă pot simţi bine, liberă, îndestulată, liniştită, sigură de ziua de maine….. În acelaș timp, regret că nu pot trăi la fel de frumos, liber, liniştit, în siguranţă, cu cei dragi alaturi, ACASĂ!
De ce mă doare sufletul doar la găndul că nu am la ce reveni? Vreau să ştiu, cei care aţi rămas acasă, nu aţi dori să trăiţi mai bine? De ce nu doriţi oraşe şi sate ca în Europa? De ce nu doriţi locuri de muncă bine plătite, drumuri asfaltate, apă curentă în case, condiţii normale în şcoli şi grădiniţe, sistemul sanitar bine pus la punct……
Dacă Europa întinde o maina, ar fi bine să ne ţinem de ea cu ambele mâini. Vreau să ne simţim acasă peste tot, şi să facem Moldova mai frumoasă ca oricând, acum, când sute de mii suntem plecaţi peste hotare şi am văzut cum se trăieşte bine, am învăţat lucruri minunate, meserii noi, am învăţat să fim mai buni, mai deschişi la suflet, mai sinceri….. Să mergem cu toţii ACASĂ, în EUROPA! In Europa mea şi a voastră!