După scurgerea a șase ani de la furtul miliardului, prin care trei bănci din sistemul private au fost devalizate și a cărora capitaluri erau garantate de Banca Națională a Moldovei, niciun vinovat major nu a fost tras la răspundere de justiția din Republica Moldova. Principalii figuranți, așa cum indică raportul companiei internaționale Kroll, Ilan Shor și Vlad Plahotniuc au fugit din țară, dar își continuă cu succes activitățile politice prin proxy-uri în Parlamentul de la Chișinău.
Banii din „furtul miliardului” au fost sifonați în numeroase jurisdicții străine, iar rezultatele investigației ‘Kroll’ demonstrează că beneficiarii fraudei se extind dincolo de companiile și persoanele fizice aflate în legătură cu „Grupul Shor”. Zeci de dosare în acest caz trenează încă încă în instanțe, fără nicio rezolvare, deși scopurile declarate ale Guvernului Chicu și al președintelui Igor Dodon au fost să accelereze astfel de dosare.
De altfel, un alt figurant al dosarului, Veaceslav Platon, a fost eliberat pe 15 iunie 2020, după ce demersul de suspendare a executării pedepsei depus de procurorul general, Alexandr Stoianoglo, a fost admis. Platon executase patru ani în spatele gratiilor. Miliardul furat din băncile moldovenești a fost transformat, în luna august 2016, în datorie de stat, după ce cabinetul Pavel Filip și-a asumat răspunderea pe un pachet de legi care reglementa acest lucru. Ulterior, legile au fost promulgate de fostul președinte Nicolae Timofti.
Prin convertirea garanțiilor de stat în datorie publică, au fost emise obligațiuni în valoare de 13,6 miliarde lei, pentru o perioadă de 25 de ani, cu rata efectivă a dobânzii de 5%, astfel că datoria va fi plătită până undeva în 2041.
Între timp, statul a recuperat sub 10% din suma totală de un miliard furată din Moldova prin vânzarea unor bunuri și proprietăți ale băncilor implicate în „jaful secolului”. Reamintim că în perioada 2012–2014, din Banca de Economii (BEM), Banca Socială și Unibank din Republica Moldova au fost transferate în afara țării circa 13,3 miliarde de lei moldovenești. La vremea aceea suma reprezenta undeva aproape de cu 15% din Produsul Intern Brut (PIB) al Republicii Moldova.