Ursula von der Leyen a devenit marți prima femeie președintă a Comisiei Europene după ce a fost aleasă de membrii Parlamentului European, cu o majoritate la limită de 383 de voturi, 327 împotrivă și 22 de abțineri. Au votat în total 733 de eurodeputați. Pentru a deveni președinte al Comisiei Europene, von der Leyen avea nevoie de minim 374 de voturi în favoarea sa.
Votul eurodeputaților, al cărui rezultat a fost incert în prealabil, a venit în urma unei dezbateri de peste cinci ore între candidata propusă de Consiliul European în urma negocierilor maraton dintre șefii de stat sau de guvern și noul Parlament European, al cărui mandat a început la 2 iulie 2019. Trebuie precizat că anterior votului, grupul Renew Europe s-a alăturat grupului PPE în a-și anunța intenția de a o vota pe Ursula von der Leyen pentru alegerea sa în fruntea executivului european.
Spre deosebire de precedenta alegere a președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a primit mai puține voturi decât Jean-Claude Juncker în 2014, confirmat președinte al executivului european cu 422 de voturi pentru, 250 împotrivă și 47 de abțineri.
În cadrul dezbaterii sale cu eurodeputații, von der Leyen a promis eforturi pentru consolidarea apărării europene, un salariu minim european, un nou mecanism pentru statul de drept, posibilitatea extinderii Brexit, dar și reforme democratice europene precum crearea dreptului de inițiativă legislativă pentru Parlamentul European sau adoptarea listelor transnaționale pentru alegerile europene.
De asemenea, aceasta a promis acțiuni climatice, egalitate de gen în Comisia Europeană, dar și taxarea giganților din domeniul tehnologic.
Ea a afirmat că, în primele 100 de zile de mandat ca preşedinte al executivului european, va propune o legislaţie prin care Europa să devină primul continent al lumii neutru din punct de vedere al emisiilor la orizontul lui 2050.
Puteți citi pe larg despre evoluția negocierilor privind alegerea Ursulei von der Leyen în fruntea Comisiei Europene aici.
Discursul său a cuprins elemente din rândul solicitărilor principalelor grupuri politice – PPE, S&D și Renew Europe – pentru a genera o majoritate politică în jurul ei, cele trei grupuri totalizând 445 de mandate în legislativul european.
Majoritatea criticilor aduse lui von der Leyen au fost fie de natură populistă și eurosceptică, fie în lumina argumentelor că numele ei a apărut la finalul unor negocieri de culise conduse de președintele Franței și cancelarul Germaniei, în condițiile în care favoriți pentru a fi președinte al Comisiei Europene erau candidații cap de listă ai familiilor politice europene, Manfred Weber (PPE) și Frans Timmermans (S&D).
Totodată, discursul său s-a axat și pe legătura dintre viața ei personală și istoria integrării europene. Ursula Von der Leyen s-a născut în 1958 la Bruxelles, unde tatăl său, Ernst Albrecht, a fost șeful de cabinet al lui Hans von der Groeben, unul dintre cei doi membri germani ai primei Comisii Europene.
Citiți și Discursul integral al Ursulei von der Leyen, o legătură între viața ei personală și istoria integrării europene: Am fost europeană înainte să aflu că sunt și germancă
”M-am născut la Bruxelles și am fost europeană înainte să aflu mai târziu că sunt și germancă și din Saxonia Inferioară. Iată de ce nu există decât un lucru pentru mine: să consolidez o unică Europă”, a spus von der Leyen, în încheierea discursului său.
Aceasta a mai spus, de asemenea, că cine va dori să unească și să consolideze Europa va găsi în ea ”un luptător pasionat”, iar oricine dorește să slăbească și să divizeze Europa, îndepărtând-o de la valori, va întâmpina un ”oponent dur”.
”Europa este ca un lung mariaj. Dragostea ar putea să nu mai fie la fel de mare ca în prima zi, dar devine mai profundă”, a conchis ea, spunând în limbile germană, franceză și engleză: ”Es lebe Europa, vive l’Europe, long live Europe (n.r. – Trăiască Europa”.
Când prima Comisie Europeană s-a înființat, în baza Tratatelor fondatoare de la Roma din 1957, fiecare stat membru (din cele șase fondatoare) desemna câte doi comisari europeni. Din partea Germaniei federale, comisari au fost Walter Hallstein și Hans von der Groeben, iar Hallstein avea să fie primul președinte al Comisiei Europene.
După 52 de ani de la încheierea mandatului acestuia, în 1967, Germania dă din din nou un președinte al Comisiei Europene.
Ursula von der Leyen este numele de vârf din pachetul agreat de Consiliul European după un summit cu negocieri maraton și încheiat cu respingerea candidaților instituiți prin intermediul principiului Spitzenkandidat, lui Manfred Weber fiindu-i reproșată lipsa de experiență executivă la nivel înalt, iar Frans Timmermans întâmpinând opoziția țărilor grupului de la Vișegrad, a Italiei, dar și a liderilor PPE care nu au fost de acord ca popularii europeni să cedeze șefia Comisiei Europene.
Din acest pachet mai fac parte Charles Michel (ALDE) – ales președinte al Consiliului European, Josep Borrell (S&D) – propus pentru poziția de Înalt Reprezentant și Christine Lagarde (Franța, PPE) – pentru șefia Băncii Centrale Europene.
Sursa: caleaeuropeana.ro