În ajunul celei de-a doua reuniuni a Comitetului parlamentar de Asociere UE-RM care se va desfăşura mâine la Chişinău, mai multe ONG-uri din Republica Moldova au facut publică o declaraţie, în care pun pe tapet restanţele autorităţilor prinvind implementarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană.
Experţii remarcă faptul că planul de acţiuni privind implementarea acordului nu a fost realizat nici măcar pe jumătate.
IMPLEMENTAREA ACORDULUI DE ASOCIERE EU-RM
1. Constatăm că la momentul actual, deşi de la începutul anului curent efortul de implementare a Planului naţional de acţiuni pentru implementarea Acordului de Asociere EU-RM pentru anii 2015-2016 s-a dublat, în special prin lichidarea mai multor restanţe din anul 2015, totuşi rata generală de realizare este relativ mică (sub pragul de 50%). Restanţele au fost acumulate din cauza crizelor politice, capacităţii instituţionale slabe a autorităţilor, dar şi în mare parte din cauza unei voinţe politice reduse pe parcursul ultimului an. În consecinţă, multe din angajamentele asumate de către autorităţi riscă să nu fie realizate pe deplin până la sfârşitul anului 2016.
2. Apreciem drept pozitivă decizia autorităţilor RM de a adopta Foaia de Parcurs privind agenda de reforme prioritate, care prevede realizarea a peste 60 de acţiuni cheie, în mare parte cu caracter legislativ, unele din ele cu caracter general, în scopul îndeplinirii condiţionalităţilor enunţate în Concluziile Consiliului UE privind Republica Moldova din 15 februarie 2015. În acest context, este important ca dincolo de adoptarea legislaţiei planificate, autorităţile RM să întreprindă acţiuni concrete de punere în aplicare a legilor. De asemenea, în procesul de adoptare a legilor este important de a evita practicile anterioare prin care deşi mai multe proiecte de legi prioritare erau consultate atât cu reprezentanţii societăţii civile cît şi partenerii de dezvoltare pînă la adoptarea în prima lectură, iar pînă la adoptarea acestora în lectură finală, esenţa legilor era denaturată prin adoptarea unor amendamente propuse în mod netransparent. Accentuăm aceste probleme şi solicităm respectuos Uniunii Europene să monitorizeze nu doar adoptarea actelor normative enumerate în Foaia de Parcurs şi, ci şi esenţa acestora şi compatibilitatea lor cu standardele şi bunele practici europene.
3. Autorităţile RM şi Serviciul European de Acţiune Externă a Uniunii Europene planifică negocierea unei noi Agendei de Asociere RM-UE pentru perioada 2017-2019, care urmează a fi convenită pînă la sfîrşitul anului curent. Noua Agenda de Asociere va sta la baza noului Plan de Acţiuni pentru implementarea Acordului de Asociere. În acest sens, facem apel ca opiniile organizaţiilor societăţii civile să fie consultate în procesul de negocieri a Agendei de Asociere pentru o mai bună prioritizare a procesului de implementare Acordului de Asociere, luînd în consideraţie experienţa precedentă. Astfel, este important ca Agenda de Asociere şi noul Plan de acţiuni să fie mai bine structurate, cu priorităţi pe termen scurt, mediu şi lung, iar acţiunile să fie mai concrete, măsurabile, cu indicatori obiectivi de evaluare a progresului, ceea ce va contribui printre altele la îmbunătăţirea modalităţii de monitorizare şi evaluare a impactului.
REFORMA JUSTIŢIEI
1. Numirea unui judecător la Curtea Constituţională. Din 30 octombrie 2014, o funcţie de judecător la Curtea Constituţională a devenit vacantă. Acest post urmează să fie suplinită de către Guvern (conform legii, din cei şase judecători ai Curţii Constituţionale, doi sunt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi de CSM). La 23 octombrie 2015, Guvernul a adoptat un Regulament privind modul de organizare şi desfăşurare a concursului pentru suplinirea acestei vacanţe şi a creat o Comisie pentru selectarea candidaţilor. Concursul a constat din două etape: proba scrisă şi proba verbală. În urma concursului la 27 noiembrie 2015, Comisia l-a selectat dl Zaporojan şi l-a propus Guvernului pentru a fi numit în funcţia de judecător la Curtea Constituţională. O astfel de procedură de selectare a judecătorului la Curtea Constituţională a avut loc pentru prima dată în istoria Republicii Moldova. Procedura a fost deschisă, transparentă şi cu implicarea unei Comisii cu o componenţă mixtă: reprezentanţi ai Guvernului şi ai societăţii civile. Anterior, candidaţii erau numiţi de Guvern fără o procedură de selecţie transparentă. Cu regret, deşi au trecut mai mult de 6 luni de la nominalizare, Guvernul încă nu a suplinit funcţia vacantă de judecător la Curtea Constituţională şi nu a venit cu nicio explicaţie. Solicitare: Guvernul urmează în cei mai restrânşi termeni să numească candidatul selectat de Comisia pentru selectarea candidaţilor la funcţia de judecător la Curtea Constituţională, dl. Zaporojan.
2. Reforma Procuraturii. La 25 februarie 2016 a fost adoptată Legea cu privire la procuratură, care va intra în vigoare la 1 august 2016. Legea a luat în considerare în mare parte recomandările Comisiei de la Veneţia, deşi au fost încercări pe ultima sută de metri de a opera modificări cruciale în proiectul de lege (propuneri înaintate de un deputat al Partidului Democrat). Pentru asigurarea implementării eficiente a noii Legi cu privire la Procuratură, legislaţia conexă şi legea cu privire la procuraturile specializate urmează să fie adoptată până în iunie 2016. În caz contrar, reforma procuraturii nu va avea loc şi noul mecanism de investigare a corupţiei la nivel înalt nu va fi funcţional. De asemenea, până la intrarea în vigoarea a legii cu privire la Procuratură, Consiliul Superior al Procurorilor (CSP) trebuie să aprobe toate actele interne necesare cu referire la selecţia, cariera şi răspunderea disciplinară a procurorilor, precum şi activitatea CSP. De asemenea, Guvernul şi Parlamentul urmează să aloce suficiente resurse financiare şi umane, inclusiv prin realocarea de la alte instituţii, pentru a asigura implementarea deplină a legii cu privire la procuratură. Suntem ferm convinşi că Procuratura Generală şi Procuratura Anticorupţie nu se vor reforma şi nu vor asigura un grad înalt de integritate şi profesionalism fără asistenţa tehnică a partenerilor de dezvoltare. În acest sens, considerăm crucială elaborarea unor programe de twinning sau misiuni pe termen lung de alocare a procurorilor şi investigatorilor străini, care ar capacita Procuratura Generală şi Procuratura Anticorupţie. Solicitare: Parlamentul Republicii Moldova urmează să adopte legislaţia conexă legii cu privire la procuratură şi legea cu privire la procuraturile specializate până în iulie 2016, pentru a permite intrarea în vigoare a legii cu privire la procuratură de la 1 august 2016. Parlamentul şi Guvernul urmează să solicite asistenţa tehnică a partenerilor de dezvoltare pentru implementarea reformei. La rândul lor, partenerii de dezvoltare urmează să stabilească condiţionalităţi clare şi un mecanism strict de monitorizare a implementării programelor de asistenţă tehnică sau a oricărei alte asistenţe acordate autorităţilor moldoveneşti.
3. Numirea Procurorului General. Funcţia de Procuror General este vacantă din februarie 2016. Aceasta afectează serios efectele reformei procuraturii (la moment sunt mai multe chestiuni administrative care trebuie implementate până la intrarea în vigoare a legii cu privire la Procuratură până la 1 august 2016). Modalitatea de numire a Procurorului General a fost modificată prin legea procuraturii, dar aceste prevederi nu vor intra în vigoare până nu va fi modificată Constituţia. Deocamdată, conform legii actuale, Procurorul General urmează a fi numit de Parlament la propunerea Preşedintelui Parlamentului. După 1 august 2016, Consiliul Superior al Procurorilor urmează să selecteze candidatul la funcţia de Procuror General, pentru a fi votat de Parlament. În realităţile de astăzi, inclusiv în condiţiile unui CSP nereformat, desemnarea candidatului la funcţia de Procuror General de către CSP prezintă riscuri de corporativism. Considerăm că Procurorul General urmează a fi numit cât de curând posibil, pentru a asigura pregătirea cadrului de implementare a Legii procuraturii. Candidatul urmează să fie identificat printr-un concurs public, organizat în mod transparent de o Comisie specială creată de Preşedintele Parlamentului. Comisia de selectare a candidatului pentru funcţia de Procuror General urmează a fi compusă în majoritate de experţi independenţi şi integri, şi să aibă o procedură clară şi criterii de evaluare a candidaţilor. Procedura aplicată în 2015 în cazul concursului organizat pentru candidaţii la funcţia de judecător la Curtea Constituţională ar putea fi aplicată (a se vedea mai sus). Solicitare: Numirea printr-o procedură clară şi transparentă a Procurorului General.
4. Interceptările telefonice. În 2012 legislaţia cu privire la interceptări a fost modificată în 2012, înăsprind condiţiile pentru efectuarea interceptărilor. Totuşi, numărul de demersuri de autorizare a interceptărilor a crescut constant, iar rata autorizărilor de către judecătorii de instrucţie a rămas la fel de înaltă – circa 98% anual. Această situaţie poate fi explicată prin faptul că judecătorii de instrucţie nu examinează suficient de minuţios necesitatea interceptărilor şi caracterul de excepţie al acestora, precum şi proporţionalitatea acestei măsuri cu dreptul la viaţa privată a persoanelor. Controlul parlamentar al interceptărilor convorbirilor nu este transparent. Raportul anual al Procurorului General prezentat Parlamentului nu este publicat pe motiv că constituie secret de stat, deşi o mare parte din informaţiile prezentate în acesta reprezintă informaţii de interes general. De asemenea, conform legii, persoana interceptată ilegal nu este niciodată informată despre acest lucru. Solicitare: Parlamentul urmează să revizuiască cadrul legal ce ţine de interceptări pentru a asigura compatibilitatea acestuia cu standardele europene şi să publice raportul Procurorului General privind efectuarea măsurilor speciale de investigaţie, în partea ce nu constituie secret de stat, iar Procuratura Generală să investigheze şi să publice datele statistice privind cazurile când procurorii nu au informat judecătorii de instrucţie despre rezultatele interceptărilor.
5. Proiectul de lege „Big Brother”. La 30 martie 2016, Guvernul a adoptat un proiect de lege numit generic Legea „Big Brother”. Organizaţiile semnatare au atras atenţia asupra faptului că proiectul de lege acordă drepturi extrem de largi organelor de drept în cazul unei liste extinse de infracţiuni, nerespectându-se principiul protecţiei vieţii private şi a libertăţii de exprimare, iar toată povara implementării proiectului de lege este pusă în sarcina furnizorilor de servicii, fără a exista o analiză preliminară a costurilor şi eficienţei măsurilor, ceea ce va duce la o creştere substanţială a costurilor pentru accesul la serviciile de internet. În acelaşi timp, organizaţiile societăţii civile conştientizează importanţa combaterii infracţiunilor de abuz sexual împotriva copiilor şi a terorismului şi nu contestă necesitatea îmbunătăţirii cadrului legal în aceste domenii, dar accentuează faptul că totuşi proiectul de lege depăşeşte cu mult obiectivele urmărite şi lasă spaţiu pentru abuzuri. Solicitare: Parlamentul urmează să remită proiectul de lege pentru expertizare Comisiei de la Veneţia în vederea verificării corespunderii proiectului de lege cu standardele europene şi solicitarea asistenţei partenerilor de dezvoltare pentru o analiză a bunelor practici europene de implementare a Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatică (Budapesta, 2001) şi a Convenţiei Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale (Lanzarote, 2007).
COMBATEREA CORUPŢIEI
1. Cadrul legal cu privire la integritate (declaraţii de avere şi interese). Pachetul de legi ce ţin de Centrul Naţional de Integritate (CNI) şi legislaţia conexă a fost adoptat în prima lectură de Parlament la 25 februarie 2016. Spre regret, proiectul de lege care prevede modificarea legislaţiei conexe acestor două proiecte de lege nu a fost inclus pe agenda Parlamentului. În public au fost lansate mai multe declaraţii cu privire la posibilitatea modificării esenţiale a proiectelor de legi adoptate la 26 februarie 2016, inclusiv prin comasarea Centrului Naţional de Integritate (CNI) cu Centrul Naţional Anticorupţie (CNA). Astfel de declaraţii au fost făcute de deputaţi ai Partidului Democrat. Asemenea modificări ar însemna un regres evident în lupta cu corupţia şi o modificare esenţială a proiectelor adoptate în prima lectură la 25 februarie 2016, precum şi o trişare a implementării obligaţiilor asumate în Foaia de Parcurs. Solicitare: Societatea civilă îndeamnă Parlamentul să adopte pachetul de legi cu privire la integritate cât de curând posibil şi în forma în care a fost consultată cu societatea civilă şi partenerii de dezvoltare. Legile respective ar putea fi modificate, după consultările de rigoare cu factorii interesaţi, prin reducerea competenţei Centrului naţional de Integritate la verificarea doar a persoanelor cu funcţii înalte (subiectele care cad sub incidenţa corupţiei mari), iar verificarea celorlalte persoane oficiale să fie dată în competenţa organelor de specialitate sau instituţii coordonatoare în fiecare domeniu. La moment subiecţii de verificare sunt aproximativ 65.000 de persoane (consilieri locali, primari, funcţionarii din ministere ş.a.), fapt care ar putea crea o suprasolicitare şi, respectiv, verificări superficiale de către CNI.
2. Abrogarea legii privind evaluarea integrităţii instituţionale sau revizuirea mecanismului. La 28 aprilie 2016, Parlamentul a adoptat Legea privind evaluarea integrităţii instituţionale. Legea conţine prevederi care riscă să genereze un şir de încălcări de drepturile omului, precum şi riscuri de abuz din partea instituţiilor care vor evalua integritatea instituţională – Centrul Naţional Anticorupţie (CNA) şi Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS). Organizaţiile societăţii civile au criticat anterior acest proiect de lege, dar Parlamentul a ignorat aceste opinii, fără a organiza dezbateri publice. Legea a modificat legea anterioară, care a introdus evaluarea integrităţii profesionale în Republica Moldova. Acel mecanism a fost constatat de Comisia de la Veneţia ca fiind contrar unor serii de drepturi, inclusiv dreptul la procesul echitabil şi viaţa privată. De asemenea, Curtea Constituţională a Republicii Moldova a constatat neconstituţionalitatea unei serii de prevederi ale acestei legi. Guvernul a elaborat o nouă lege, prin care a introdus conceptul aşa-numitei evaluări a integrităţii instituţionale, dar legea nu a anulat problemele esenţiale constatate anterior. Şi anume, conform acestei legi, Centrul Naţional Anticorupţie (CNA) poate efectua testarea oricărui funcţionar public (aproximativ 65,000) şi decide fără nici un control judiciar împotriva cărei persoane anume să fie aplicată testarea, controlul judiciar limitându-se doar la o examinare generală a planului de integritate propus de CNA. Având în vedere ingerinţele în viaţa privată şi procesul echitabil prevăzute de lege, lipsa unor mecanisme similare în alte ţări europene şi criticile clare aduse de Comisia de la Veneţia şi Curtea Constituţională cu privire la mecanismul prevăzut de legea anterioară, autorităţile moldoveneşti urmau să organizeze dezbateri ample cu privire la noul proiect şi să solicite expertiză internaţională. În schimb, autorităţile au organizat consultări formale şi nu au solicitat nici o expertiză internaţională a proiectului de lege adoptat. Solicitare: Mai multe organizaţii ale societăţii civile au solicitat Preşedintelui Republicii Moldova să nu promulge legea. În cazul în care Preşedintele va lua o asemenea decizie şi va restitui proiectul de lege Parlamentului, ultimul urmează să supună dezbaterilor publice proiectul de lege şi să obţină o expertiză internaţională până la adoptarea acestuia.
DREPTURILE OMULUI ŞI LIBERATEA MASS-MEDIA
1. În aprilie 2016, fracţiunea Partidului Socialist din Republica Moldova a înregistrat iniţiativa legislativă de abrogare a legii nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse. Avocatul Poporului a emis o declaraţie publică care condamnă această iniţiativă şi o califică drept o ameninţare pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi un regres de la nivelul deja atins de asigurare a egalităţii în Republica Moldova. Organizaţiile Societăţii Civile susţin poziţia exprimată de Avocatul Poporului.
2. Până la sfârşitul anului, Guvernul trebuie să elaboreze în mod participativ şi să adopte o serie de strategii relevante pentru protejarea şi asigurarea drepturilor omului, printre acestea se numără: 5 Strategia cu privire la Incluziunea Persoanelor cu Dezabilităţi, Strategia cu privire la Asigurarea Egalităţii de Gen, Strategia cu privire la Susţinerea Populaţiei şi Comunităţilor Rome, Strategia cu privire la Combaterea şi Prevenirea Violenţei Domestice, Programul Naţional cu privire la Drepturile Omului, etc. Toate aceste angajamente ale Guvernului trebuie să fie finanţate într-un mod adecvat, şi implementate fără întârziere.
3. Presa din R. Moldova şi-a păstrat statutul de parţial liberă în Raportul Freedom House, iar în clasamentul întocmit de Organizaţia Reporteri fără Frontiere ţara noastră a cedat patru poziţii faţă de anul precedent, situându-se pe locul 76 în lista celor 180 de ţări analizate. Ca şi în ultimii ani, breasla a rămas divizată, iar problemele vechi s-au agravat. A continuat să se manifeste controlul politic asupra instituţiilor de presă; s-a confirmat concentrarea excesivă a mass-media în mâinile unor patronipoliticieni, iar concurenţa pe piaţa media a fost neloială. Jurnaliştii, în special cei de investigaţie, s-au confruntat cu probleme în obţinerea informaţiei din partea instituţiilor publice. Cazurile de agresare verbală şi de intimidare a reprezentanţilor presei s-au multiplicat.
4. Deşi Programul de activitate al Guvernului pentru anii 2015-2018 prevede adoptarea unui nou Cod al audiovizualului, acest lucru nu s-a întâmplat în perioada de referinţă. În loc să examineze proiectul noului cod, parlamentul a operat modificări şi completări la codul existent, fapt care nu s-a soldat cu rezultatele scontate. Intrarea în vigoare a legii nr. 28, la 1 noiembrie 2015, prin care proprietarii din mass-media au fost obligaţi să-şi declare pe propria răspundere proprietăţile, a constatat prezenţa concentrării în mass-media, dar nu a prevăzut şi mecanisme de combatere a concentrării. Adoptarea în grabă a proiectului nr. 39, elaborat de un grup de deputaţi PSRM, prin care se dorea reducerea numărului de licenţe deţinute de un proprietar media, de la 5 la 2, nu a ţinut cont de tranziţia la televiziunea digitală şi de alte realităţi.
5. Prin simplul fapt că proprietarii din mass-media au fost obligaţi prin lege să-şi declare pe propria răspundere proprietăţile pe care le deţin, fenomenul concentrării a fost confirmat, dar nu a dispărut. Potrivit declaraţiilor pe propria răspundere publicate de CCA, omul de afaceri şi politicianul PD Vlad Plahotniuc deţine 4 televiziuni cu acoperire naţională din cele cinci existente – Publica TV, Prime, Canal2 şi Canal3 şi 3 posturi de radio – Publika FM, Muz FM şi Maestro FM. În total, acestea ar acoperi, potrivit estimărilor apărute în presă, circa 60-70% din piaţa audiovizualului. Deputatul liberal-democrat Chiril Lucinschi este proprietarul a două canale de televiziune – TV 7 şi TNT Bravo. Omul de afaceri Victor Ţopa, refugiat în Germania după ce a fost condamnat pentru şantaj în R. Moldova, este proprietarul postului Jurnal TV. În 2015, CCA a acordat licenţă de emisie postului NTV Moldova, al cărui fondator este deputatul PSRM Corneliu Furculiţă. CCA s-a limitat doar la colectarea declaraţiilor pe propria răspundere de la proprietari, motivând că nu are alte împuterniciri, inclusiv de a verifica veridicitatea declaraţiilor.
6. Autorităţile din Moldova trebuie să întreprindă măsuri eficiente în vederea consolidării independenţei mass-media şi a profesionalismului jurnaliştilor, în conformitate cu cerinţele prevăzute în Acordul de Asociere între Republica Moldova şi Uniunea Europeană; Să realizeze fără tergiversări prevederile incluse în Programul de activitate al Guvernului pentru perioada 2015-2018, referitoare la mass-media; Să renunţe la relele practici de a folosi presa în interese înguste, de partid sau personale, de a se implica în politicile editoriale ale instituţiilor media pe care le finanţează în calitate de patroni; Să examineze cu o mai mare responsabilitate principalele probleme ale domeniului mass-media, expuse în Foaia de Parcurs, elaborată în cadrul Primului Forum al Mass – Media din Moldova şi să se implice realmente în soluţionarea lor; Să întreprindă toate măsurile pentru adoptarea în procedură de urgenţă a unui nou Cod al audiovizualului, care ar aduce o viziune modernă în audiovizual, în corespundere cu standardele internaţionale privind mass-media; Ca structură ce reglementează situaţia din audiovizual, CCA, ca garant al interesului public, să nu admită poluarea spaţiului informaţional, atât de către radiodifuzorii străini, cât şi de cei autohtoni.
7. În ultima perioadă observăm limitarea dreptului cetăţenilor la libera asociere şi întrunirile publice. În urma protestelor din 24 aprilie 2016, organizaţiile societăţii civile au constatat că: autorităţile au încercat să limiteze nejustificat desfăşurarea evenimentului prin sistarea transportului de pasageri, câteva epizoade izolate de violenţe nu pot fi calificate ca fiind dezordini în masă, ci ca huliganism individual. Contrar acestor constatări, la o dată nedeterminată, organele de drept au pornit urmărirea penală pe faptul dezordinilor în masă care ar fi avut loc în ziua de 24 aprilie 2016. Peste mai mult de 10 zile de la protest, patru persoane au fost reţinute de către forţele de ordine pentru o perioadă de 30 de zile.
ALEGERI LIBERE ŞI CORECTE
1. Deşi Parlamentul a aprobat modificări legislative cu privire la finanţarea partidelor şi campaniilor electorale, regretăm că în lectura a doua, deputaţii au mărit pragul admisibil de donaţii contrar prevederilor proiectului iniţial, recomandărilor societăţii civile şi a Comisiei de la Veneţia, de la 20 salarii medii pe economie la 200 pentru persoanele fizice şi de la 40 de salarii medii pe economie la 400 pentru persoanele juridice. Această prevedere a denaturat esenţa reformelor finanţării partidelor şi campaniilor electorale prin faptul că partidele vor păstra sursele private de finanţare din partea marilor donatori. Acest lucru va constitui o piedică majoră în diminuarea impactului banilor asupra proceselor electorale şi politice.
2. Pînă la momentul de faţă datorită lipsei unei legi a bugetului de stat pentru anul 2016, nu este pus în aplicare mecanismul de finanţare a partidelor politice din bugetul stat. Totuşi, potrivit proiectului de lege a bugetului de stat pentru anul 2016, sunt rezervate resurse financiare în mărime de 38,95 mln lei pentru finanţarea partidelor politice. Din cauza acestei situaţii, principalii perdanţi ai evitării votării legii bugetului stat, sunt partidele de opoziţie parlamentară şi cele extraparlamentare. Potrivit unei analize preliminare elaborată de Promo-LEX , partidele de guvernare (PD şi PL) ar urma sa recepţioneze 31% din totalul sumei alocaţiilor financiare, partidele de opoziţie parlamentară (PSRM, PLDM, PCRM) ar urma să recepţioneze circa 56 la sută din totalul alocaţiilor financiare, iar partidele extraparlamentare circa13 la sută.
3. Cerinţele noi faţă de partidele politice cu privire la raportarea financiară care au apărut prin modificările legislative din aprilie 2015 au arătat deficienţe serioase în modul în care partidele politice acumulează şi gestionează resursele financiare. Astfel, pentru anul 2015 din 43 de partide politice înregistrate la Ministerul Justiţiei, 15 nici nu au prezentat rapoartele financiare în adresa CEC8 , iar din cele 28 care au prezentat, doar 10 au prezentat rapoarte financiare care respectă cerinţele legislaţiei9 . Lipsa unui CEC cu mandat deplin din 11 februarie 2016 pune în dificultate verificarea rapoartelor financiare ale partidelor politice.
4. Deşi a existat posibilitatea şi iniţiative legislative ca noua componenţă a Comisiei Electorale Centrale să fie numită prin intermediul unui concurs public pentru a asigura că din CEC fac parte persoane independente, profesioniste şi integre, acest lucru nu s-a întâmplat. Desemnarea membrilor CEC a avut loc în baza legislaţiei curente, pe criterii politice şi s-a realizat într-un mod netransparent10. Acest lucru va diminua din credibilitatea acestei instituţii, mai ales în pragul scrutinului prezidenţial din această toamnă.
5. Comportamentul presei în cadrul alegerilor generale locale, care au avut loc în 2015, a demonstrat că majoritatea instituţiilor media monitorizate au fost angajate politic. Campania electorală a fost reflectată în mass-media cu devieri considerabile de la normele legale şi cele deontologice. Presa a avut simpatii politice în funcţie de patronii săi; practic, instituţiile media s-au asociat cu actorii politici. Patronii-politicieni din mass-media s-au implicat masiv în politicile editoriale ale instituţiilor media, încurajând autocenzura, iar instituţiile media au transmis consumatorilor de presă o informaţie părtinitoare, incompletă, adesea manipulatoare. Lipsa de reforme necesare din 2016, ne face să credem că situaţia din electorala acestui an nu se va schimba.
DOMENIUL FINANCIAR
1. Dat fiind importanţa reformei sistemului bancar din Republica Moldova, este inexplicabilă tergiversarea în ceea ce priveşte transpunerea în legislaţia naţională a Directivelor şi Regulamentelor UE din domeniul financiar bancar. Astfel, din cinci acte UE care trebuiau să fie transpuse până în septembrie 2015, doar două au fost transpuse parţial prin deciziile CNPF şi BNM. Ne exprimăm îngrijorarea faţă de capacitatea şi disponibilitatea autorităţilor de a transpune în timpul asumat de trei ani de la intrarea În vigoare a Acordului de Asociere a tuturor celor 39 de Directive şi Regulamente relevante sectorului bancar. În acest sens solicităm autorităţilor să elaboreze o foaie de parcurs clară de transpunere a tuturor prevederilor relevante sistemului financiar bancar.
2. Salutăm adoptarea pachetului „financiar-bancar” prin care a fost consolidată independenţa Băncii Naţionale, fortificarea independenţei legale a personalului BNM şi CNPF, creat depozitarul unic. Totuşi, nu este clar de ce măsuri asupra cărora FMI, Banca Mondială, precum şi Expert-Grup, insistau cel puţin din 2013, au început să fie implementate abia în 2016, după perturbări masive în sectorl financiarbancar care au reuşit deja să cauzeze costuri economice şi sociale majore. Aceasta încă o dată accentuează faptul că reformele (nu doar în sectorul financiar-bancar) necesită a fi implementate pentru a preveni şi nu a administra crize sau a elimina consecinţele acestora – lecţie ce trebuie luată în consideraţie şi pentru alte sectoare care necesită reforme mai dinamice.
3. Totodată, considerăm că aceşti paşi nici pe departe nu soluţionează problemele din sectorul bancar şi nu sunt suficiente pentru a preveni potenţiale crize din sistem. În acest sens, autorităţile trebuie să lichideze următoarele probleme: problema numirii tuturor organelor de conducere ale BNM şi CNPF rămâne actuală; O bună parte din băncile comerciale continuă să se confrunte cu o transparenţă şi calitate scăzută a proprietarilor efectivi ai acestora, fapt ce se răsfrânge negativ asupra calităţii guvernanţei corporative; Cadrul de stabilitate financiară rămâne fragmentat: Comitetul Naţional de Stabilitate Financiară rămâne defunct, mandatul BNM în acest sens rămâne neclar, iar sistemul de prevenire a crizelor rămâne slab; Rămân mai multe probleme instituţionale care subminează independenţa BNM şi CNPF; Multe bănci rămân expuse faţă de entităţile din zonele „off-shore” Cadrul de soluţionare a crizelor bancare rămâne deficient, fapt ce îngreunează procedurile de lichidare a băncilor falimentate; Sistemul de garantare a depozitelor bancare rămâne ineficient şi nereformat.
4. Considerăm vitală promovarea unei reforme cuprinzătoare a sectorului bancar care ar atenua consecinţele crizei şi, totodată, ar preveni crize similare pe viitor. Reforma trebuie să includă un set complex de măsuri bazate pe următoarele priorităţi: (i) Consolidarea independenţei Băncii Naţionale a Moldovei; (ii) Fortificarea instrumentarului de monitorizare şi supraveghere bancară, precum şi de prevenire a crizelor în sectorul bancar; (iii) Sporirea transparenţei privind beneficiarii finali ai acţiunilor bancare; (iv) Îmbunătăţirea guvernanţei corporative la majoritatea băncilor; (v) Dezvoltarea mecanismelor de responsabilizare a managerilor bancari; (vi) „De-offshorizarea” sectorului bancar; şi (vii) Sporirea capacităţii băncilor de a absorbi pierderi.
TRANSPARENŢĂ ŞI IMPLICAREA SOCIETĂŢII CIVILE ÎN REALIZAREA AGENDEI DE ASOCIERE
1. Pentru o implicare mai efectivă a societăţii civile în realizarea Agendei de Asociere RM-UE, considerăm că este important de asigurat o mai mare transparenţă în procesul de luare a deciziilor la nivelul cadrului instituţional existent legat de Agenda de Asociere (Consiliul de Asociere, Comitetul de Asociere, Subcomitete, Grupuri de experţi, etc.)
2. În acest sens, reprezentanţii Organizaţiilor Societăţii Civile solicită Comitetului Parlamentar de Asociere RM-UE să completeze regulamentul său de activitate prin care să asigure: (i) informarea publicului larg cu privire la subiectele care urmează a fi discutate în cadrul reuniunilor, (ii) invitarea reprezentanţilor societăţii civile de a veni cu rapoarte de alternativă faţă de subiectele discutate, (iii) desfăşurarea reuniunilor cu participarea organizaţiilor societăţii civile atît în calitate de raportori cît şi în calitate de observatori, (iv) publicarea rapoartelor, notelor de poziţii, declaraţiilor din cadrul reuniunilor Comitetului.
Semnatarii Declarației:
Centrul de Resurse Juridice din Moldova,
Institutul pentru Politici şi Reforme Europene,
Centrul Analitic Expert-Grup,
Centrul pentru Jurnalism Independent,
Asociaţia Promo-Lex,
Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare,
Terra-1530,
Fundaţia pentru Dezvoltare din Moldova,
AFPMDD,
Centrul Naţional de Mediu,
Transparency International,
Institutul pentru Drepturile Omului, Fundaţia Est-Europeană,
BIOS,
Rec- Moldova,
Consiliul Naţional al Tinerilor din Moldova,
ADEPT,
BPW Moldova,
IDIS Viitorul,
EcoContact,
IDU.