Un interviu al postului de radio Europa Liberă cu fostul comisar european pentru extindere și vecinătatea estică, diplomatul ceh Stefan Füle.
– Dle Fule, în ultima perioadă auzim tot mai des în discursurile politicienilor occidentali şi a liderilor de opinie de la Chişinău că Republica Moldova nu mai reprezintă o istorie de succes în relaţia cu Uniunea Europeană. Din punctul Dvs. de vedere cine şi de ce a compromis acest statut al Republicii Moldova?
Succesul sau eșecul unui stat depind numai de țara respectivă. Strategiile noastre [ale Uniunii Europene] s-au bazat mereu pe voința liberă şi suverană a cetăţenilor din statele cu care avem stabilite relaţii de parteneriat. Nici o strategie a Uniunii Europene nu a fost gândită şi inventată în spatele ușilor închise de la Bruxelles și impusă după aceea partenerilor noştri. Nu așa funcționăm.
Am spus în repetate rânduri ca, deşi există mai multe lucruri care ar putea demonstra progresul unei ţări, în cazul Republicii Moldova vorbim de doua mari provocări: polarizarea societăţii şi durabilitatea procesului de reforme. Am declarat foarte clar poziţia noastră ca să ne asigurăm că succesul Republicii Moldova va prevala şi că pe viitor vor fi realizate aceste două provocări.
– În Republica Moldova foarte mulţi oameni au senzaţia că succesul Georgiei în combaterea corupţiei se datorează fostului preşedinte Mihail Saakaşvili. Cunoaşteţi în Republica Moldova oameni concreţi care ar putea eradica acest flagel ce constituie o mare problemă a ţării noastre?
Chiar dacă aş fi sută la sută de acord cu comentariul Dvs în privinţa Georgiei, nu cred că acest lucru ne va ajuta să găsim un răspuns la întrebarea: cum să combatem acest flagel. Corupţia este cel mai mare minus din calea democraţiei indiferent dacă ţara alege să meargă spre Uniunea Europeană sau Uniunea Vamală. Corupţia în continuare este cea mai mare ameninţare la adresa democraţiei. Deci, trebuie combătută!
Tocmai din acest motiv cel mai mare proiect în care am fost implicaţi alături de colegii din Republica Moldova a fost crearea unor instituţii puternice, cu un mandat clar, care ar putea schimba legislaţia la acest capitol şi să o cureţe de acele lacune care lasă loc pentru corupţie. Însă lupta cu corupţia este una fără de sfârşit. Dacă credeţi că aderând la Uniunea Europeană o ţară devine liberă de corupţie, vă înşelaţi, aşa cum o arată, de exemplu, situaţia Cehiei. Lupta continuă. Însă este mai uşor să combaţi corupţia cu ajutorul instituţiilor puternice care au fost create de-a lungul anilor, dar şi datorită suportului pe îl oferă prietenii noştri din cadrul Uniunii Europene.
– Duminică, zeci de mii de cetăţeni din Republica Moldova au protestat în Piaţa Marii Adunări Naţionale împotriva corupţiei, împotriva politicienilor numiţi pro-europeni şi care i-au dezamăgit. Cum vedeţi această situaţie?
În primul rând, cred că orice demonstrație, orice expresie liberă a opiniilor, orice încercare de a cere socoteală celor de la putere printr-un dialog direct, este un exercițiu sănătos pentru democrație. În al doilea rând, dacă cineva crede că este de ajuns să se declare pro-european ca să nu fie bănuit de corupţie, greşeşte. Din păcate, oricine poate deveni subiectul corupţiei.
Este important ca lumea să se exprime liber, iar autoritățile să examineze cu seriozitate acuzațiile și la nevoie, să le ancheteze cu seriozitate. Aş spune că nu trebuie să existe persoane favorizate şi, indiferent de poziţia pe care o ocupă un anumit funcţionar, acestuia ar trebui să i se ceară socoteală pentru acuzaţiile de corupţie care i se aduc. Nu spun că orice funcţionar public este corupt, departe de mine acest gând, spun că orice acuzaţie adusă unui politician sau unui fost politician trebuie luată în serios şi trebuie luaţi paşi concreţi pentru a demonstra acuzaţiile care i se aduc şi, dacă acestea să adeveresc, să se pornească un proces împotriva acestuia.
– O întrebare personală, Dle Füle. De-a lungul mandatului Dvs. în calitate de Comisar european pentru extindere şi politică a vecinătăţii, aţi susţinut foarte mult Republica Moldova. I-a dezamăgit în prezent ţara pe partenerii săi occidentali? Personal, simţiţi o frustrare în acest sens?
Rolul meu în calitate de comisar european a fost să ofer încurajări şi asistenţă ţărilor partenere. Chiar dacă nu mai am acest mandat, păstrez în continuare aceeaşi abordare. Cuvântul frustrare nu are loc în vocabularul meu. Pot fi trist şi nu din cauza ambiţiei mele personale, ci din cauza muncii sincere pe care de-a lungul anilor au depus-o mai mulţi cetăţeni din Republica Moldova pe care îi cunosc. Nu eu, ci ei au tot dreptul să fie frustraţi, pentru că ceea ce şi-au dorit, ceea în ce au crezut nu a fost implementat.
– Recent, Secretarul General al Consiliului Europei,Thorbjørn Jagland, a constatat în paginile influentului cotidian american The New York Times, că în ultimii ani „s-a făcut prea puţin pentru dezvoltarea economiei ţării, corupţia rămâne endemică şi statul este în continuare în mâinile oligarhilor”. Sunteţi de acord cu această constatare a Dlui Jagland?
În cadrul interacţiunii mele cu Secretarul General al Consiliului Europei îi respect foarte mult punctul de vedere. Cred că el a extins cooperarea între Uniunea Europeană şi Consiliul Europei. Cred că are motive ca să facă aceste declaraţii. Din punctul meu de vedere, nu „oligarhii”, care există în toate țările Parteneriatului Estic, sunt problema, ci modul cum sunt sau nu ei integrați în sistemul democratic.
Oamenii de afaceri, care creează locuri de muncă, au un loc important în societate, dar nu trebuie să-și folosească banii pentru a influența politica. Dacă vor influență, să intre în politică. Oligarhizarea este pentru mine un mod de a influența mersul lucrurilor într-o țară prin alte mijloace decât cele politice, puse la îndemână de democrație.
Sursa: europalibera.org